Așa, să vă mai spun că mie-mi place vremea asta? Îmi place mult de tot. Și cum ies eu la o plimbărică încet, încet, încetișor, așa, văd o mașină bengoasă, mercedes ceva care se străduia din greu să iasă din parcare. Parcare laterală, să ne înțelegem. Doar că, la noi, pe centru e mai strâmt. În fine, mă surprinde un gând misogin (chiar m-a surprins) că avem de-a face cu o fată. De parcă toți bărbații ar conduce ca raza de soare. Ei, nu era. Nu era o fată.
Era chiar Făt frumos care trăgea de volan cu o atât de mare concentrare de ziceai că se apropie cu merele-i de aur de o răzătoare.
Să te ajut? Nu, nu l-am întrebat. Ar fi fost ceva, dar nu. Doar m-am gândit că dacă era-n oastea lui Ștefan și-l chema luni dimineață pe câmpul de bătălie, până scotea ăsta bidiviul din grajd venea istoria peste el și nu mai apucam eu să-ncalec pe-o șa și să vă spun povestea așa.
Adică de ce vă-nhămați, măi băieți la mai mult decât puteți struni?
Maria Luiza Ostaficiuc
