A decedat acel digei de la Disco 23 august numit Dan Andronescu .Pentru mulți dintre noi…voi ploieștenii a fost un simbol al revoletei sale atipice contra …Hai că știm a cui! Noi.cei ce l-am cunoscut pe Dănuț…Andronescu.. anunțăm pe acestă cale că nu a mai putut să continuue să ne fie prieten A trecut la cele vesnice Am aflat cu tristeţe fără margini de pierderea fiinţei dragi. De azi înainte nu-o vom mai căuta la telefon sau acasă. De azi înainte te vom găsidoar în inimile noastre, singurul loc de unde nu va mai pleca niciodată.S-a stins o viaţă de om, ai pierdut o fiinţă dragă, iar pierderea este imposibil de realizat. In aceste clipe grele suntem alături de tine
Pe vremea lui Dan Andronescu apăreau sau ne tăiau părți din sufletele noastre.Moş Gerilă și nu Moș Crăciun televiziunea alb-negru, dopurile din cocean, unt în frunză de brusture, creionul chimic, gutuile puse la copt pe dulap, aşternuturi brodate de mână, căni de tablă,gagici din țările socialiste frățești plimbate prin Mamaia cu Boris alt digi dă Ploiești, plăpumărese, spălătorese, birjari, policlinici cu plată, Babele unde era Horia ăla grasu Cabanov, tenisul la Sala Sporturilor cu prietenul meu fugit in Franța , creasta din Piatra Craiului,Schi pe la Sinaia unde mi-am rupt piciorul sugative, „Marina-Marina”, şoşoni, foto-minut, caramele, piaţa cu găinile în cuşti de lemn, Orăşelul Copiilor de la Hale și pozarul cu trepied, moda dinţilor de aur, căciuli ruseşti cu urechi, fâş, cicoare, somiere, Mauriciu și cu sor”sa, şifoniere cu oglinzi groase de cristal, Oborul cu prostii de vânzare pe foi de ziar Scânteia parfum de trandafiri bulgăresc, păpuşi din cârpă, parcul de la Hipodrom, sifoanele din sticlă, maşina de tocat carne, covata de frământat aluatul, cazanul de fiert rufe, maşina de cusut cu pedală din fier forjat, pe care scria „Singer”, geamuri cu flori de gheaţă, omul de zăpadă cu cărbuni în loc de nasturi, teracota fierbinte, în faţa prăvăliilor se stropeşte trotuarul cu apă, „Cireşarii”, bibelouri, cobiliţele de care atârnau cofele cu mere murate sau iaurt, savarine, cişmeaua de pe stradă, borş la borcan, trăsuri, murăturile din beci, soba cu foc din lemne, prăjiturile de un leu cinzeci, lumina misterioasă a lămpii cu gaz, fotografiile de familie alb-negru (mătuşi cu pălării, unchi ţepeni, bunici severi) , papagalul cu norocul în cioc, Dâmbul urât mirositor, Bobby Solo, defilarea de 23 August, micii la grătar și ciorba de burtă de la Vatra Plăieșilor gara de la sud unde mergeam pe pod să treacă peste noi fumul de la cărbunii locomotivelor cu zgomot şi miros de despărţire… pufoaice, bibelouri, figurine, căţei şi căluţi în vitrina din sufragerie, milieuri, „Nivea” în cutii plate albastre, closet în fundul curţii, copii înfăşaţi strâns, Anda Călugăreanu,iubiri aranjate pentru Dan Andronescu și Ionel din partea lui Corina Chiriac, ţigănci grase care ghicesc în palmă, ghioc şi cărţi, babe care leagă şi dezleagă farmece, Ştrandul de pe strada Curcubeului, scrobeala de rufe, albăstreala de rufe, bocanci cu blacheuri, cazacă, decolteu encoeur , Frank Cafea la pe colț la Aroma lângă Sandu Vlaiculescu, balene la gulerele cămăşii, tunsoarea garçon, tuns nemţeşte, coafura paj, coafura Alida Vali, ciorapi tricotaţi Dan Andronescu a fost un beatl”s și ne punea muzică interzisă la pic-ul lui sau la magul lui .Dan făcuse din becuri de la Fieni prima orgă de lumni din Prahova .Dan a avut prima mașină decapotabilă roșie cu care plimba liceencele.Când a apărut Tina …Gata Ea era cea mai frumoasă fată din Ploiești…și gata!
spunea el….Eu, dupa ce am trecut de bacalaureat cu 7 la romana, 7 la matematica, 6 la fizica, fara sa fac eforturi deosebite, ma trezesc ca se aduna media de la bac cu cea de la examenul de intrare in facultate ( aceasta regula s-a dat dupa ce s-a consumat bacul plus ca cei care au luat zece la bac intrau fara examen la ce facultate doreau, regula facuta special pentru copiii cadrelor inalte PCR ). Atunci, in loc sa ma duc dupa frate la Electronica, am dat la TCM ( Tehnologia Constructiilor de Masini ). Am intrat luand chiar zece la proba matematica, oral ( am avut noroc ca biletele erau tiparite pe o hartie foarte subtire si se vedeau subiectele asa ca am tras un bilet care avea probleme pe care le rezolvasem recent cu un alt profesor celebru la acea vreme, Canciu. Asta era un profesor foarte pretentios si se spunea ca un elev pe care l-a asuprit si nu putea sa treaca clasa a luat un pistol si a incercat sa-l impuste dar glontul s-a oprit in capacele ceasului de buzunar pe care il purta in vesta costumului !! ). Anul I l-am inceput stand la caminele din Regie unde am avut colegi de camera pe doi fosti colegi de liceu, Adrian Dascalescu ( asta ne speria ca lupta contra acneei cu niste masti care ne cam infiorau in loc sa foloseasca metoda clasica cu mersul la …femei ), Radu Karaghiaur, baiatul unui profesor de matematica si un morenar, Vivi Calarasu cu care am intrat in conflict si a trebuit sa parasesc caminul in favoarea unei camere oferite de batranu’ in Calea Victoriei, zona Piata Amzei, in buricul centrului capitalei. Acolo am stat pe toata durata studiilor. La cursuri ajungeam din ce in ce mai rar, mai mult la sediile din Polizu (unde am dat si examenul de intrare la facultate ), Moxa, Calea Victoriei si bulevardul 1 Mai. Batranul lua cartela de dimineata, pranz si seara iar eu o vindeam si mancam doar la pranz si, cateodata, seara la cantina din Buzesti unde mancau si fetele de la liceul de Coregrafie. Ciorba o luam supliment si felul doi si desert mancam de la elevele balerine care nu serveau prea mult tinand la silueta.
Seara eram prin cluburi la repetitii cu chitarele sau la spectacole, serate de dans…asa ca la prima sesiune din patru examene am luat doua. Aveam profesori buni, Donciu la Geometrie analitica, Flondor la Analiza matematica, Radoi la Mecanica ( asta era ginerele lui Gheorghiu Dej asa ca nu prea venea pe la cursuri si il trimitea pe asistent, unul Deciu.. )
La sesiunea din vara am mai luat cateva examene dar tot am ramas cu patru in toamna ( in 1967 a fost ultimul an cand puteai sa ai cate absente voiai si cate restante adunai in toamna. Singura regula era, in anul I, sa iei toate examenele pentru ca nu puteai ramane repetent pentru ca ocupai locul unui nou candidat )
Asa ca din cele patru materii din toamna Studiul Metalelor, Chimie, Materialism Dialectic si Analiza Matematica partea a II-a, ultimul era ”cuiul” . Primele trei le-am luat usor dar la ultimul m-am prezentat direct la reexaminare, …ultima sansa !!! Eram in sediul din Stefan Furtuna in banca intai cu o singura foaie A4 pe masa ( asa era regula la Flondor ). Profesorul patrula printre noi si ne privea, atent, peste ochelarii cazuti pe varful nasului. Probleme stiam dar teoria, fiind o materie cam abstracta, nu m-a atras niciodata spre deosebire de alte materii ca geometria analitica si descriptiva, mecanica fluidelor, desen…Revenind la examen am scos pagina cu teoria pe care o aveam de expus, am impaturit ambele pagini in doua ( format A5 ) si puse cap la cap dadeau impresia unei singure coli A4 si asa am obtinut nota 5 mult visata si am trecut in anul II, un an care mi-a ”placut” atat de mult incat l-am ”aprofundat” de doua ori. Dar despre asta si despre vara lui 1968, cea mai frumoasa vara din viata mea, in episodul viitor.
Mai postez cateva fotografii: doua de la ultima intalnire cu fostii colegi de 30 de ani din 1996…Melodia sa …pe care o iubea My Generation – The Who
People try to put us d-down
(Talkin’ ‘bout my generation)
Just because we get around
(Talkin’ ‘bout my generation)
Things they do look awful c-c-cold
(Talkin’ ‘bout my generation)
I hope I die before I get old
(Talkin’ ‘bout my generation)
My generation
This is my generation, baby (Talkin’ ‘bout my generation) ………
Pasiunea pentru muzica a inceput de cand colindam cinematografele care proiectau si filme muzicale ca ” Vagabondul ” cu Raj Kapoor, ” Sapte mirese pentru sapte frati ” dar, in special ” Tinerii – The Young Ones ” cu Cliff Richard in rolul principal, acompaniat de formatia de chitare The Shadows. Ultimul m-a facut sa renunt la pian si sa abordez chitara cautand sa incropim o formatie inca din liceu cum a povestit si Marius Bazu (asa am aflat de chitaristul nostru solo, Iosifescu de care nu stiam ca s-a prapadit din pacate !!) Ambitia noastra a fost sa tinem un concert ceea ce s-a materializat, dupa bacalaureat, intr-o serata in fata unei clase de la parterul liceului.Mai erau si ceaiurile dansante unde ” batranul ” trebuia sa duca munca de lamurire cu parintii colegelor care erau invitate si muzica o asiguram, la inceput cu un pickup si placi de patefon din ebonita foarte casante (culmea am ajuns sa le colectionez de ceva ani si imi aduc aminte ca, la un ceai, cred ca Doina Vasilescu, daca nu ma insel, s-a asezat pe un fotoliu unde era un pachet de placi si…peste jumatate s-au spart !!!) Mai tarziu am intrat in posesia unui magnetofon care a participat si la banchetul dat la finalul Liceului in sala de sport de la etaj (se observa in poza cu parintii mei la masa cu dirigintele Dascalescu (Bujie) si Nicolescu- fizica (Biloi).Aveam si un inaintas, elev al liceului, pe fratele meu care era cu doi ani mai mare ( la clasa invatatoarei Delibas ) asa ca am fost primit la clasa invatatoarei Florica Georgescu. In paralel, pana in clasa a saptea, am urmat si clasa de pian de la Scoala de Muzica dar grupurile de muzicieni care le-am intalnit pe parcursul facultatii la Bucuresti (Phoenix, Sideral Modal Quartet, Sfinx, FFN, Romanticii, Rosu si Negru, Mondial.. ) m-au determinat sa cant la chitara in diverse formatii pe la seratele studentesti de la Casa Studentilor, caminul 303,…asta pana sa devin DJ, prezentator de muzica.
Dupa ciclul primar am fost ” preluati ” de diversi profesori la diverse materii mai mult sau mai putin competenti, unii mai duri, chiar aplicau corectii disciplinare fara nici o remuscare, altii cu metode care te faceau sa indragesti atat materia respectiva cat si profesorul care o preda !
Aici am exemple pe Coralia Dumitrescu de Stiinte Naturale ( Botanica, Zoologie.. ) sau pe fostul nostru diriginte de la CR, proful de mate Hristache Dascalescu ( Bujie, porecla de la faptul ca atunci cand se enerva i se inrosea ”scufita” ). Era un dascal care preda intr-un stil pedagogic rezonabil si ca diriginte avea intotdeauna grija sa ne ia apararea in situatii in care altii recurgeau la pozitii beligerante fara sa tina cont ca, pana la urma, eram niste copii, unii pusi pe sotii !!! Nu se compara cu Vasiliu ( Turbatu’, care te lua de perciuni si te facea ” stramosul calului ” si care, cu toate ca avea rezultate bune cu elevii, a ajuns la puscarie pentru ca s-a dovedit ca falsificase diploma de profesor ) sau cu renumitul Grigore !!
Un alt MARE DASCAL pe care am avut onoarea sa il urmaresc la cursuri a fost inegalabilul Simache ( dupa colt apare un NAS, hop si nea Simache dupa un sfert de ceas !! ). Era un tip celibatar convins, cam neglijent cu tinuta vestimentara, dar cand povestea lectia nu se auzea nici musca in clasa, toti elevii fiind fascinati si transpusi in mijlocul evenimentelor descrise !!Eram in clasa a XI-a, in ultimele zile de cursuri, si pentru destindere, avand in vedere ca se apropia bacul, am adus magnetofonul cu care mergeam pe la ceaiuri sa ascultam ceva muzica ” decadenta ” ( Beatles, Rollingstones, James Brown, Hollies, Animals, Jerry Lee Lewis, Ray Charles… ) In toiul dezmatului intra Niculescu, fizica ( Biloi cum avea porecla ) si ne confisca magnetofonul dupa care ma trimite sa ma tund zero drept pedeapsa !! Din cauza muzicii mai fusesem pedepsit cu vot de blam cu avertisment la UTC pentru ca renumitul prof de sport Nae Danieleanu, ( liceul A. Toma actual Mihai Viteazu ) mergand pe strada, ne-a vazut dansand Twist Again – Chubby Checker, la balconul unui bloc de langa Cinemascop, si ne-a turnat la ”imparatie” !!
O TEMPORA !!!
În fotografii, Dan Andronescu și mașinile lui zburătoare
Alexandru Petrescu Emil y Conde de Transilvanya
