Suntem în preajma , uneia din cele mai Sfinte şi Adevărate Sărbători ale Umanităţii, cred că cea mai adevărată, Sărbătoarea Paştelui, Sărbătoarea care păstrează amintirea vie a patimii şi a Învierii Domnului Iisus Hristos, aşa că trebuie să facem un altfel de Şerbet. Unul al mulţumirii, al dragostei pentru frumos, şi al credinţei că numai prin cântec putem exista.
Am ales , nu întâmplător acest titlu al unui film celebru prin anii ’60, dacă reţin bine, al unui regizor, atunci, nu foarte cunoscut, James Clavell cu un actor de elită mondială, Sidney Poitiers Am ales pentru a face acum, la ceas de neminciună şi neobidă portretul unui artist la tinereţe, vorba lui Joyce.
Vom discuta aici, despre un târziu prieten al meu, din păcate, Domnul Cornel Mutu. Născut în Ploieşti şi trăitor lângă frumoasele grădini şi dealuri înverzite ale Vâlcăneştiului, acest om de mare respiraţie culturală s-a dus să înveţe şi Liceul şi mai apoi Şcoli Înalte de Muzică, în respiraţia deosebită şi abracadabrantă a unor frumuseţi demulte ori, numai de el văzute.
A luat diploma de MARE DIRIJOR cu marele maestru Florin Faur. Ce om ?… A început activitatea Corală, asupra căreia, mă voi apleca, în calitate de corepetitor la Corala ,,Paul Constantinescu,,, pe care apoi, ca dirijor, a condus-o în trei rânduri. A urmat Corala ” Philarmonia” a Centrului Cultural Prahova, dirijat în câteva rânduri, iar după aceea, în perioada 2000-2016, a fost dirijorul Coralei „Armonia” din Plopeni. Aici s-au întâmplat lucruri fantastice, deosebite prin amploarea şi intensitatea lor, prin aceea că a concertat prin toată Europa, de la Budapesta, la Paris, sau din Italia pe Coasta de Azur, având dintre toţi dirijorii noştri, de gintă prahoveană cea mai lungă perioadă de dirijat, fără întreruperi.
A reprezentat ţara şi în Franţa şi în Austria, glasul coriştilor noştri putând fi auzit şi în săli şi la radiourile tărilor respective. A înnobilat cu prezenţa sa peste 150 de concerte, în ţară şi peste 27 în străinătate, luând 2 ani, consecutivi, titlul de ,”Ambasador Cultuaral”. Având o activitate, numind aici, muncă, de peste 30 de ani, cam toată în folosul unei comunităţi care nu merită atâta efort, zic eu, dragul meu prieten se simte trist şi pierdut şi părăsit.
Dar a fost vreodată atfel ? Nu ! Nu a fost niciodată altfel, pentru că nimeni nu bagă în seamă efortul depus pentru comunitate… Actualmente , dirijează cu aplecare, patos, frumuseţe şi inventivitate Corala ,,Muzicor,, a Asociaţiei Culturale ,,Muzicor,, căreia şi eu i-am aparţinut, şi căreia nu-i pot da, decât nota maximă, prin profesioanlismul arătat. Acest om, neplătit de atâta timp de nimeni pentru activitatea desfăşurată, aduce premii acestei urbe încărcate de răutate şi infantilism.
Nimeni nu se ridică să facă ceva. Poate ar trebui nişte oameni cu suflet curat şi cu potenţă financiară să se implice, nu-i aşa ? Sigur, da. Dirijorul nostru iubit ar dori un Festival Coral aparţinător acestei urbe, sau altei urbe prahovene, capabile să susţină un asemenea eveniment. Am participat real, ca membru al acestei Corale, învăţăcel fiind, şi am văzut şi pe scena Focşaniului şi pe scena Brăilei cum s-au desfăşurat ostilităţile. Festivaluri deosebite sprijinite de autorităţi.
Noi,am strălucit, prin strălucirea care ne-a dat-o El, nouă. Aplauzele la scenă dechisă, care le-am relatat într-un alt „Şerbet”, nu sunt o întâmplare. Sunt doar rodul muncii noastre, asidue şi aplecate, sunt acum rodul muncii altor oameni care au venit să bucure Corala prin prezenţa lor şi sunt rodul strădaniei unui Om de a arăta altora că se poate face cultură numai prin devotament. Dar până când aceasta, când Corala este invitată la Concursuri şi Festivaluri în ţară, la Piteşti, Focşani, Brăila, în străinătate, în Grecia , Italia, până când ne vom duce rupţi în cur că nimănui nu-i pasă ?
Dragi ai noştri guvernanţi, treziţi-vă, Dirijorul nostru face treabă cu noi. Muncim alături de el, treziţi-vă şi daţi-ne şi nouă celor care muncim pentru acest judeţ posibilitatea prezentării altfel. Nu putem sta tot timpul umili, şi nu ne place umilinţa, suntem oameni care cântăm alături de Profesorul nostru şi dorim cinstirea lui, a noastră, a ţării. Ştiu, domnilor guvernanţi , pentru voi sunt doar cuvine, pentru noi trăiri…
Nu vă bucuraţi doar când sosim cu medalii, participaţi la câştigarea lor. Daţi-ne un răspuns, conducători de o clipă. Eternitatea voastră stă numai în noi. Vreţi să gustaţi din ea, ajutaţi-ne ! Ne este atâta de greu ! Te iubesc, prieten drag, Cornel Mutu, nu încerca să renunţi, nu te vom lăsa, lumea are nevoie de tine şi de modul tău de a conduce melodiile corale, te iubim Cornel Mutu şi chiar dacă nimeni nu va auzi strigătul nostru, vom fi ai tăi, lasă-ne să fim ai tăi şi-ţi vom cânta aşa cum numai tu ai ştiut să ne înveţi…
(Dan Minoiu)