close
Cronică

Dorul drumului

Nu știu să existe pe lume un cuvânt mai frumos decât dor, pentru că în esența lui se regăsesc, deopotrivă, dorința, iubirea si speranța. Drumul este așa cum îl are fiecare nomad în sufletul lui: o panglică neagră de asfalt șerpuitoare, o întindere de apă, sau o linie imaginară prin văzduh. Toate sunt drumuri.

Indiferent din ce e plamadit, drumul poate fi, deopotrivă, un azil de nebuni cu portile deschise, sau o inchisoare unde-ti vei ispăși condamnarea pe viață, fară șansa eliberării condiționate. Si totusi, cum să nu iubești drumul pe mare, pe pământ, sau prin aer, dacă suntem plămădiți din 80% apă, iar restul e praf de stele, țărâna prin care umblăm?!

Pentru cei mai mulți dintre oameni, dorul de drum, sau dorul de ducă, pare o sintagmă fără sens, căci pentru ei, important, în mod firesc, este ce se află la capătul lui. Pentru noi, ceilalții, puțini ce e drept, drumul în sine e mai important decât destinația, pentru că acolo este locul unde ne simtim cel mai acasă.

Si cred că Dumnezeu ne iubeste mai mult fiindcă a făcut Pământul rotund, ca drumurile să nu se sfârșască niciodată!

(Radu Tora)

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.