Întâi mă lamentez, Ștefan mi-a lăsat cafea făcută și nu mai am țigări,
e magazin în colț, dar afară e fierbinte și departe,
hot and slow-motion, îmi târșâi papucii pe mijlocul străzii
e prânz, dar cartierul e încă adormit
salcia parfumată n-a înflorit, abia o aștept, miroase absolut demențial, are aromă de august, de vară foarte mediteraneană, de apus și de mare,
acum însă caprifolia e regina, caut ceva în minte, dar nu știu ce,
un gând, o stare,
càinii-s toropiți, dorm ascunși pe la umbră,
lumina e violentă, soarele îmi încolăcește raze de gât, mi le scurge pe spate,
strâng cerul în ochi, respir pâmânt încins și într-o bătaie de inimă găsesc,
ajung direct pe strada copilăriei mele,
ajung și pe strada Stelei din 2 Mai,
ridic colb alb cu papucii portocalii,
cumpăr apă foarte rece și beau cu poftă,
de pe marginea drumului se revarsă flori colorate și pomii își sprijină grele, pe garduri, crengile încărcate de caise verzi
mai târziu, de prin curți or să se amestece
muzica și fumul grătarelor, parfum de regina nopții, zgomotul sticlelor de bere ținute la gheață
și cosașii insistenți.
Pe drumul de întoarcere iau soarele in brate și zâmbesc:
e vară.
(Oana Costea)
