Eremia Grigorescu

Eremia-Teofil Grigorescu (n. 28 noiembrie 1863, Golășei, lângă Târgu Bujor, în prezent cartier al acestui oraș – d. 19 iulie 1919, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

În timpul primului război mondial a îndeplinit funcții de comandant de divizie și de armată, în campaniile anilor 1916 și 1917. Pentru modul cum a comandat trupele din subordine în Prima bătălie de la Oituz, A doua bătălie de la Oituz și Bătălia de la Mărășești a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, și clasa II, fiind unul din cei patru ofițeri români decorați cu această clasă, alături de generalii Constantin Prezan, Alexandru Averescu și Gheorghe Mărdărescu.

Pentru o scurtă perioadă a fost ministru de război în guvernul condus de generalul Constantin Coandă, în perioada 24 octombrie – 28 noiembrie 1918.

A murit în iulie 1919, din cauza unei boli infecțioase cu evoluție galopantă, fiind înmormântat la Mărășești. Ulterior, osemintele sale au fost mutate într-un sarcofag la Mausoleul de la Mărășești.

Biografie

Eremia Grigorescu s-a născut în familia unui învăţător de ţară dintr-un sat de lângă Târgu Bujor, fiind cel mai mic dintre cei 4 copii ai familiei. A urmat şcoala primară şi gimnaziul la Liceul Vasile Alecsandri din Galaţi, între 1870-1878, iar ulterior Liceul Naţional din Iaşi, între 1878-1881. În pofida dificultăţilor materiale cauzate de decesul timpuriu al tatălui său, reuşeşte să-şi finalizeze studiile gimnaziale şi liceale. După susţinerea bacalaureatului s-a înscris la Facultatea de Medicină şi de Ştiinţe din cadrul Universităţii din Iaşi.

Pentru a se putea întreţine în facultate a fost nevoit să dea meditaţii, prilej cu care a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, Elena Arapu, care provenea dintr-o familie de militari. Acest fapt l-a determinat să renunţe la studierea medicinei şi să aleagă cariera militară, în urma admiterii în anul 1882 la Şcoala Militară de Infanterie şi Cavalerie, din Bucureşti.

La terminarea şcolii militare se va căsători cu Elena Arapu, la 15 noiembrie 1886, devenită între timp profesoară de matematică, în urma absolvirii Universităţii din Iaşi (a fost prima femeie absolventă a acestei universităţi). Împreună au avut cinci copii: Traian, viitor general de artilerie, Romulus, deputat liberal, fost ofiţer demisionat din armată la gradul de căpitan, Aurelian, inginer, Lucreţia – căsătorită cu profesorul universitar Ioan Ursu şi Margareta – căsătorită cu viitorul colonel medic Constantin Mihăilescu.

În perioada primului război mondial, o cunoaşte pe Elena Negropontes, în conacul căreia din Oituz, fusese instalat comandamentul Diviziei 15 Infanterie. Din această relaţie s-a născut la Bârlad, la 20 noiembrie 1917, un copil, Dan Ulise Grigorescu, devenit peste ani un apreciat artist fotograf. În anul 1918 Eremia Grigorescu a divorţat de soţie şi s-a căsătorit cu Elena Negropontes, recunoscând totodată şi copilul.

în anul 1919, cu puţin înaintea morţii generalului, Elena şi Eremia Grigorescu au fost naşi de căsătorie a căpitanului de artilerie Ion Tâmpeanu cu cea care avea să devină celebra Elena Lupescu.

La 29 august 1924, generalul Grigorescu a fost reînhumat în sarcofagul central din Mausoleul de la Mărăşeşti. Pe placa tombală este înscrisă inscripţia: „Străjerii de la Poarta Moldovei, care au pus stavilă poporului vrăjmaş făcând stâncă împrejurul meu, am scris cu sânge pe crestele de la Slănic, Oituz şi Caşin: «Pe aici nu se trece»”.

Cariera militară

După absolvirea şcolii militare de ofiţeri cu gradul de sublocotenent, Eremia Grigorescu a ocupat diferite poziţii în cadrul unităţilor de artilerie (comandant de subunitate în Regimentele 2, 6, 10, 11, 9 şi 1 Artilerie, Director al Pulberăriei Armatei) sau în eşaloanele superioare ale armatei: director al Artileriei în Ministerul de Război (1903-1907), comandant al Şcolii de Ofiţeri de Artilerie, Geniu şi Marină (1907-1910), director al Direcţiei personal din Ministerul de Război (1910-1914), comandant al Brigăzii 3 Artilerie, comandant al Diviziei 14 Infanterie (1915); comandant al Diviziei 15 Infanterie (1915-1917); comandant al Corpului 5 Teritorial (1916).

În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcţiile de comandant al: Diviziei 15 Infanterie în perioada 14/27 august 1916 – 25 decembrie 1916/7 ianuarie 1917, Corpului II Armată, în perioada 25 decembrie 1916/7 ianuarie 1917 – 28 decembrie 1916/10 ianuarie 1917, Corpului IV Armată, în perioada 1/13 ianuarie – 11/24 iunie 1917, Corpului VI Armată, în perioada 11/24 iunie – 30 iulie/12 august 1917 şi Armatei 1 în perioada 30 iulie/12 august – 1/13 iulie 1918.

S-a distins în mod special în cursul Primei bătălii de la Oituz şi celei de-a doua bătălie de la Oituz, fiind decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Divizia 15 Infanterie, fiind unul dintre primii generali decoraţi cu acest ordin (al doilea decret pentru generali, împreună cu generalul Paraschiv Vasilescu).

După Bătălia de la Mărăşeşti, a vorbit armatei şi a rostit aceste cuvinte memorabile:

„Timp de aproape două luni, prin rezistenţa îndârjită ce aţi opus cu piepturile voastre la Mărăşeşti şi Muncelu năvălirii duşmanului cotropitor, aţi făcut să se întunece visurile de cucerire uşoară a părţii ce ne-a mai rămas din scumpa noastră ţară. La Siret, în focul urii răzbunătoare, nesocotind lipsa sângelui, aţi smuls biruinţa cea mare, aţi făcut să reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasă a străbunilor noştri, aţi atras admiraţia lumii întregi. Din sângele vostru se va ridica, curat şi măreţ, o ţară românească a tuturor românilor.”

A fost decorat:

„Pentru dispoziţiunile judicioase date în ordinele de operaţiune contra unui duşman mult superior în număr, infiltrând trupei prin energia şi curajul său personal, încrederea în victorie.”
Înalt Decret no. 3055 din 27 octombrie 1917

Pentru modul cum a condus Armata 1 în Bătălia de la Mărăşeşti din vara anului 1917 a fost decorat cu clasa II a ordinului Mihai Viteazul .

„Pentru vitejia şi destoinicia cu care a reuşit să stăvilească ofensiva germană de la Mărăşeşti, în vara anului 1917, luând comanda armatei în condiţiuni foarte grele.”
Înalt Decret no. 227 din 12 februarie 1918

Lucrări

• Arma model 1893. Raportul Nr. 402 înaintat Comitetului consultativ al Infanteriei, de Maiorul E. Grigorescu, directorul Pulberăriei Armatei. Bucureşti (I. V. Socecu), 1902
• Studiul balistic al armei model, 1893 de Maiorul E. Grigorescu, Diectorul Pulberăriei Armatei. Bucureşti (I. V. Socecu), 1902
• Tunul revolver Hotchkiss (1885-1886)
• Calculul probabilităţilor cu aplicare la gurile de foc (1898)

În colaborare:

• Conferinţe asupra Studiului Balistic al Armei Model 1893 de Profesor: Maior Grigorescu Eremia. Adjutor: Căpitan Vladescu Ioan. Craiova (Ştab. Industrial de Arte Grafice Ralian şi Ignat Samitca), 1904

Decoraţii

• Ordinul Coroana Romaniei – mini.png Ordinul „Coroana României”, în grad de ofiţer (1911)
• Ordinul Steaua Romaniei – mini.png Ordinul „Steaua României”, în grad de ofiţer (1912)
• Medalia Avantul Tarii – mini.png Medalia „Avântul Ţării”, (1914)
• Medalia Bărbăţie şi Credinţă, cu distincţia „Campania din Bulgaria 1913” (1913)
• Medalia Serviciul Credincios mini.png Medalia „Serviciul Credincios” (1914)
• Ordinul Mihai Viteazul mini.png Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 27 octombrie 1916
• Ordinul Mihai Viteazul mini.png Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa II, 12 februarie 1918
• Ordinul Coroana Romaniei – mini.png Ordinul „Coroana României”, cu spade, în grad de mare cruce
• Ordinul Steaua Romaniei – mini.png Ordinul „Steaua României”, cu spade, în grad de mare cruce
• Crucea-Regina-Maria clasa I – revers.png Crucea „Regina Maria”
• Ordinul Legiunea de Onoare, în grad de mare ofiţer (Franţa)
• Ordinul Sfântul Stanislas, clasa I (Rusia)
• Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa IV, Ianuarie 1917 (Rusia)
• Ordinul Sfânta Ana, cu spade, în grad de mare ofiţer, (Rusia)
• Ordinul „Companion of the Bath” (Marea Britanie)

Recunoaşteri

În prezent Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi Sprijin de Luptă din Sibiu se numeşte „General Eremia Grigorescu”.

Mai multe străzi din diferite localităţi şi un cartier din Cluj-Napoca îi poartă numele. Un monument al său se găseşte în cimitirul eroilor din Oituz iar la Timişoara a fost ridicată o statuie, operă a sculptorului Oscar Späthe.

În 1918 a primit o sabie de onoare oferită de împăratul Japoniei, având inscripţia „Voi sunteţi care scrieţi istoria Ţării”. O altă sabie de onoare i-a fost oferită, în noiembrie 1918, de corpul profesoral din Universitatea din Iaşi, având inscripţia: „Generalului Eremia Grigorescu, care a făcut scut de apărare Ţării, pecetluind vechea faimă a Neamului Românesc cu sângele bravilor ostaşi pe care i-a condus în luptele de la Oituz şi Mărăşeşti”.

(Wikipdia)