Motto: ”Judo e cea mai bună terapie”
Interviu inedit, din mai 2008, cu Florin Lascău, șeful directorilor sportivi din cadrul UEJ (II)
(urmare din ediția 29 iulie 2020)
Ieșirea din inerție a suedezilor
Reporter: Într-adevăr, este impresionantă biografia dvs. sportivă. La fel, cea profesională și nu mai puțin cea ”studențească”. Ați școlit mult. Cât ați stat în Suedia?
Florin Lascău: Am fost trei ani și jumătate în Suedia.
R.: Ce anume v-a mai determinat să plecați? Nevoia dvs. permanentă de a explora noi orizonturi, noi tendințe?
F.L.: Structura germană a fost o structură foarte bună, de nivel înalt. Mi-a plăcut foarte mult, dar am primit o ofertă foarte generoasă din partea Suediei, la care n-am putut să răspund nu.
R.: Suedezii în ce stadiu se aflau atunci?
F.L.: Într-o dezorganizare totală, dar cu o dorință foarte mare de a opera schimbări. Am găsit judoul suedez la un nivel la care a nu pierde prin ippon primul meci reprezenta o performanță în întrecerile europene și mondiale. După trei ani de zile, l-am scos din inerție și am predat o echipă care avea medaliați cu bronz la Mica Olimpiadă de cadeți, medaliați cu bronz la Europenele de juniori. Trei sportivi suedezi au luptat la U 23, 16 meciuri, record absolut. Să vezi suedezi bătând sportivi din Rusia, Franța, sau Germania la ippon, așa ceva nu se mai pomenise. Punctul culminant al dezvoltării judo-ului suedez a fost aici, la Ploiești, cu Turneul Internațional ”Cupa Petrom” pentru cadeți, când trei fete din Suedia au câștigat la categoriile lor de greutate. Și nu numai atât: două dintre ele au câștigat prin ippon. Am schimbat sistemul de selecționare, urmarea fiind faptul că și aici, la Cupa Petrom, toți cei șapte suedezi prezenți la Ploiești s-au întors cu medalii.
”Petrom este cel mai bun sponsor al FRJ”
R.: Cât vă veți mai ocupa de judoul suedez?
F.L.: M-am ocupat până în 15 mai.
F.L.: După 40 de ani de judo în Ploiești, am avut ocazia să particip, pentru prima oară, la cea de-a XI-a ediție a Cupei Petrom. A fost o ediție excelent organizată și de un bun nivel valoric.
R.: Ce informat sunteți ca proaspăt revenit! Îmi place, îmi place…
F.L.: Face parte din afacere. Am în persoana domnului Constantin Savu, secretarul general al Federației, un pandant foarte competent, care întotdeauna îmi oferă informațiile de care am nevoie, așa că sunt în măsură să le dau și eu mai departe.
R.: Vă livrează și informațiile turistice, din câte am observat.
F.L.: (cu un zâmbet) E bun rău domnul Savu ăsta…! Noi știm foarte bine de ce este în stare Federația Română, și ea, trebuie s-o spunem neapărat, este legată indisolubil de CS Petrom Ploiești. Petrom este cel mai bun sponsor al Federației. Știm foarte bine că am fost în stare, în 2004, să organizăm, în șase săptămâni, un campionat european de seniori, ceea ce este un record, iar turneul de la Ploiești a fost o reconfirmare a faptului că știm să organizăm un turneu de nivel european.
Întoarcerea judo-ului în România
R.: Aveți schițate unele proiecte deja?
F.L.: În cadrul FRJ, împreună cu domnul Constantin Savu, am realizat o serie de proiecte, dar despre acestea vă voi vorbi pe măsură ce se vor finaliza. (Apoi, cu o notă de umor) Am fost ajutat să revin acasă de domnii Savu, Liviu Luca, preşedintele FR Judo, și de Marius Vizer, preşedintele UEJ. Judoul românesc poate profita de experienţa unui român din străinătate, superspecialist. Astfel, se închide cercul prin aducerea judo-ului înapoi în România. Lăsând gluma deoparte, doresc să vă spun că mă mândresc cu faptul de a fi membru al familiei judo-ului românesc, având posibilitatea să colaborez cu aproape toţi marii contemporani ai săi. Şi nu spun vorbe în vânt.
Puțin stress
R.: Știu că ați fost prezent la stagiul tradițional de două zile de la Ploiești, ce îi succede Cupei. Ne-ar interesa, pe scurt, cam ce chestiuni ați abordat în cadrul stagiului.
F.L.: Am împărțit stagiul în două tipuri de antrenamente diferite: unul la sol, unul pentru luptă în picioare. La sol am încercat, pentru o încălzire specifică, să intrăm în detaliu la pozițiile standard. Sunt anumite poziții care, în lupta la sol, se repetă. Acestea pot fi predate copiilor, ca să-și dezvolte tehnicile, pentru ca, după aceea, fiecare situație pe care am avut-o în ”randori”, deci în lupta deschisă, să înceapă cu o poziție standard. Însă am încercat să mai schimbăm puțin mentalitatea de a începe disputa față în față, situație care nu se întâlnește în judoul competițional, am încercat să inducem o situație de stress, ca să zic așa, adică i-am pus pe adversari într-un conflict, adică o situație în care unul atacă, celălalt se apără, și, în momentul în care am dat drumul la lupta la sol, automat a început lupta din plin, fără menajamente.
În continuare, am insistat mai mult pe procedeele din deplasare, după aceea pe aruncări la prima priză, urmând ca, în timpul antrenamentului, să desfășurăm partea a doua a partidei, și anume din momentul în care, la finele unui meci, avem o situație de egalitate, Golden Score…
”Acasă acasă”
R.: Să înțelegem că de-acum
vă veți petrece mai mult timp în România, nu neapărat în vacanțe de lux, cât punând umărul la edificarea judo-ului românesc?
F.L.: Vacanțele din România nu sunt vacanțe de lux, pot spune că sunt vacanțe de familie. Anul trecut, domnul Savu a fost primul care mi-a sugerat să avem o cooperare mai strânsă. Domnia sa m-a invitat și la Final Judo, care au avut loc la Băile Felix, în ultimii patru ani. Eu m-am întors în România după 19 ani de pribegie. După ’89, am fost ”acasă” în Germania sau ”acasă” în Suedia. Acum sunt ”acasă acasă”.
Curente și tendințe
R.: Care va fi primul pas?
F.L.: Spre sfârșitul acestei luni, o să avem o discuție cu FRJ în care o să stabilim modalitățile de cooperare. De ambele părți există o dorință de a coopera, cu scopul de a restructura FRJ (ceea ce, în opinia mea, este o necesitate) prin includerea unor curente și tendințe pe care cred că pot să le aduc din străinătate, bazate pe structurile legale sportive românești. Încercăm să producem rezultate și nu să sperăm că vom ”ciupi” o medalie.
”Sfântul” sau ”Când ne propunem să schimbăm un sistem, avem și pierderi”
R.: Fiți convins că sunteți primit cu brațele larg deschise! Câțiva tehnicieni pe care i-am întâlnit în cele două zile de concurs vorbeau în termeni elogioși despre dvs. Sunteți privit ca un sfânt, ca un guru al judo-ului. Bine ați venit în judoul românesc!
F.L.: Mulțumesc pentru întâmpinare și buna primire! Dar trebuie să mai înțelegem ceva: când ne propunem să schimbăm un sistem, avem și pierderi. Fiecare dintre noi trebuie să se gândească nu la ce va pierde personal, ci la ce va câștiga sistemul. Faptul că am ajuns să am această educație îl datorez tuturor celor care m-au motivat să urmez acest drum, antrenorului meu, care s-a străduit să mă facă tot mai bun în judo, tuturor celor care m-au ajutat în fel și chip să-mi desăvârșesc educația și celor care îmi dau acum o șansă să o aplic în România.
”Avantajul meu este că am avut ocazia să mă uit pe mai multe ferestre”
R.: Nu ne rămâne decât să urmărim cu sufletul la gură evoluția judo-ului românesc cu Florin Lascău.
F.L.: Avantajul meu este că am avut ocazia să mă uit pe mai multe ferestre, nu pe o singură fereastră. Acum încerc să adaptez în România ceea ce am văzut acolo. În schimb, trebuie să le fie tuturor clar că vom avea la dispoziție 18 luni de zile – pe această durată se întinde proiectul meu. În aceste luni, dacă vrem să restructurăm Federația, va fi o muncă grea, va fi o muncă aprigă. La final, fiecare, într-un fel sau altul, va avea de câștigat și de pierdut. Sunt câteva șantiere pe care trebuie să lucrăm.
Sunt conștient că dacă vom avea la Federație o structură care să ne ajute să-i învățăm pe sportivi nu numai tehnicile, ci și cum să le aplice, am putea face pasul înainte.
R.: V-ați dedicat întreaga viață judo-ului. A meritat?
F.L.: Pentru mine, judo e cea mai bună terapie. Judo m-a fascinat. Nu-l voi părăsi niciodată, pentru că n-am nici un motiv să-l părăsesc, cu atât mai puţin după Cupa Mondială de la Bucureşti. Da: dacă ar fi să o iau de la început, tot judo aș face.
(Sfârșit)
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU
