Cineva care a citit c-am fost la Rossoșka, în Rusia, la Ceremonia de reînhumare a militarilor români căzuți la Stalingrad, mi-a dat un document de o importanță deosebită despre prezența Armatei române la cea mai mare Bătălie din al Doilea Război Război Mondial:
O carte poștală trimisă de pe Front de un militar român după spargerea Frontului.
E vorba de cartea poștală trimisă de sergent major T. R. Mitică Bulumacu din Regimentul 20 Dorobanți, în 17 octombrie 1942, Mariei St. Bulumac, Str. Caransebeș, nr.1, București. Din spusele celui care mi-a dat-o, înțeleg că e vorba de un unchi, mort pe Frontul de Est la 22 decembrie 1942. Dibui c-a fost la Stalingrad, în Stepa Calmucă. Într-adevăr, Regimentul 20 Dorobanți a făcut parte din Divizia a 4-a, Corpul de Armată 6, condus de Generalul Constantin Dragalina. A luptat la Harkov în mai 1942, după care a mers pînă în sudul Stalingradului. Cartea poștală e datată 17 octombrie 1942. La vremea respectivă, din cîte îmi spun cărțile despre Stalingrad, Regimentul se afla, în cadrul Diviziei, în flancul drept al Corpului 6, la Sud de Tudovo, pe un aliniament de 55 de kilometri. Cu puțin timp în urmă, pe 4 octombrie 1942, sprijinită de Divizia 14 blindată germană, Divizia a recucerit această poziție, după ce, pe 28 septembrie 1942, sovieticii o împinseseră înapoi, spre Vest. Pe 20 noiembrie 1942, Regimentul 20 Dorobanți împărtășește soarta tragică a întregului Corp 6 Armată. Sub loviturile sovietice, Regimentul se retrage pînă la aliniamentul Kenkria – V Obilnoe, aflat la o distanță mare de Stalingrad. Expeditorul cărții poștale va fi murit în poziția de apărare luată de Regiment, spartă peste cîteva zile.
Conținutul cărții poștale e acesta:
