Generalul Erou STAN POETAȘ a fost ucis de către un român basarabean, un bandit rusificat din banda lui G.I. Bărbuță – un oarecare S. Fosu. Noi veneam cu sentimente nobile și maldavanii dădeau din craci! (fotografie descoperită în arhive cu 15 ani în urmă de Daniel Siegfriedsohn, distribuită nemarcată în internet, unde a fost preluată de diferite bloguri înclusiv de Wikipedia care până atunci, în versiunea engleză îl punea în legătură pe general cu înăbușirea revoltei de la Hotin a naționaliștilor separatiști ukraineni de către ”trupele române de ocupație”… În limba română nu se dădea nicio replică la aceste dezinformări și nu existau informații pentru publicul românesc! În anii din urmă a fost însă restabilit adevărul istoric!
Stan Poetaș (1870, Ulmu/județul Brăila, România – 8 ianuarie 1919, Călărașeuca/Basarabia, ROMÂNIA) brav general de armată român în timpul Războiului de Reîntregire a Neamului, căruia i se datorează multe victorii ale Armatei Române. A urmat școala primară, gimnaziul, mai apoi școala militară, pe care a absolvit-o în 1889. La vârsta de 19 ani a devenit ofițer. Din acel an a început ascensiunea sa în cariera militară de la gradul de sublocotenent, comandant de pluton, până la gradul de colonel și comandant al Regimentului 40 Infanterie Călugăreni, în 1916, când România a intrat în Războiul pentru Reîntregire. Între anii 1916-1918 Stan Poetaș a luptat în Dobrogea și a participat la luptele pentru București din noiembrie 1916. Colonelul Stan Poetaș a condus eroic bătălia de la Neajlov–Argeș supranumită și Bătălia Bucureștilor. El a declanșat un atac furibund la Bălăria și a luat 200 de prizonieri, capturând trei tunuri grele și numeros material de război. Statul Major al diviziei germane 217 se refugiază la Ghimpați.
Vara anului 1917 l-a găsit la Mărășești, fiind în fruntea Brigăzii 17 Infanterie; a luptat eroic și a realizat în practică deviza: ”Nici pe aici nu se trece!” a generalului Eremia Grigorescu. La bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz armatele austro-germane au fost oprite.
Din cauza atacurilor mai multor bande de soldați proveniți din Armata Rusă aflată în descompunere, precum și a incursiunilor grupărilor comuniste ale Rusiei Sovietice care activau în Ucraina, precum și ale naționaliștilor ukraineni, conducerea României a fost nevoită să folosească armata pentru a apăra populația Basarabiei.
În anul 1918, sosind la Drochia și mai apoi la Hotin, generalul Stan Poetaș a organizat unitățile militare în așa fel încât să nu fie atacate prin surprindere de bandele bolșevice. Situația era foarte complicată. Râul Nistru era înghețat și unitățile teroriste treceau liber în Basarabia. În nordul Basarabiei au existat trei sectoare de trecere din Ucraina în Basarabia: 1) Żwaniec-Hotin, 2) Berezówka-Lomacineți și 3) Moghilău-Otaci. În zona Hotinului era concentrată banda lui G.I. Bărbuță. La 5/18 ianuarie 1919 au fost primite anumite informații despre pregătirea bandelor bolșevice și petliuriste de a trece Nistrul. S-au luat măsuri de întărire a frontierei. La orele 9 dimineața generalul Stan Poetaș a primit informații că bolșevicii au trecut Nistrul și în alte sate de frontieră. Trupele române au fost atacate din spate, mai exact din unele sate unde populația ruso-ucraineană s-a răsculat. Văzând că situația este complicată, generalul Stan Poetaș a decis să inspecteze sectorul din dreapta Batalionului 2 din Regimentul 34 Infanterie. S-a îndreptat pe șoseaua Otaci-Călărașeuca. În timpul inspectării trupelor sale din zona satului Călărașeuca a fost împușcat din spate de către oamenii din banda lui G.I. Bărbuță. A fost omorât, iar cadavrul batjocorit. Cercetările ulterioare au stabilit că generalul Stan Poetaș a fost ochit de către un bandit rusificat din banda lui G.I. Bărbuță – un oarecare S. Fosu. Acest S. Fosu a fost prins, judecat și condamnat la moarte în anul 1929, iar G.I. Bărbuță și bandiții lui au fost prinși și executați de către forțele hatmanului Simon Petliura dincolo de Nistru.
Istoricul Constantin Kirițescu a scris astfel despre moartea generalului Stan Poetaș: ”I-a fost dat să moară, lovit de un glonț mișel, tras din spate, acestui erou legendar al armatei române, care la Topraisar, Neajlov și la Mărășești, înfruntase de atâtea ori moartea în față, în cele mai dramatice momente ale războiului nostru”.
În această zi de 11 ianuarie 1919, ”corpul mult regretatului comandant Poetaș a fost dezgropat din zăpadă, depus în sicriu și evacuat spre Soroca”. A fost înmormântat la 14 ianuarie 1919 în orașul Soroca.
În perioada interbelică o serie de acte administrative au încercat să cinstească memoria generalului: o comună din județul Caliacra a primit numele Comuna General Stan Poetaș, exista Strada General Stan Poetaș din Chișinău, Strada General Stan Poetaș din Soroca, Strada Stan Poetaș din București… astăzi redenumită Teleajen ! Satului Cureșnița din județul Soroca i s-a dat numele generalului Poetaș. Totodată, în orașul Soroca, în semn de stimă și recunoștință, a fost înălțat în anul 1929 un monument în memoria sa.
Iată cum este prezentată asasinarea Generalului Poetaș de către căpitanul basarabean Gh .V. Andronachi în lucrarea sa “ALBUMUL BASARABIEI ÎN JURUL MARELUI EVENIMENT AL UNIRII” (MO şi Imprimeriile Statului, IMPRIMERIA CHIŞINĂU 1933):
«Unul dintre marii comandanţi ai trupelor române din Basarabia, mort glorios la postul său, pe malul Nistrului. A fost omorât în comuna Ataci, judeţul Soroca în dimineaţa zilei de 6 ianuarie 1919, de o bandă de bolşevici. Moldovenii patrioţi l-au imortalizat prin denumirea unor străzi, din toate oraşele basarabene cu numele său, ridicându-i o statuie în oraşul Soroca şi o cruce pe locul unde a fost omorât. Iată amănuntele asasinării acestui erou: Generalul Stan Poetaş comanda o brigadă din Divizia IX care îşi avea sectorul la nordul Basarabiei, judeţul Hotin şi Soroca. În dimineaţa zilei de 6 ianuarie 1919 i s’a adus ştirea, că trupele bolşevice au trecut Nistrul şi că cele româneşti s-au retras din sectorul Nistrului la ora 24, fiind omorâţi mai mulţi ofiţeri şi soldaţi români. Generalul Stan Poetaş nu s’a încrezut în cele ce i s’au adus la cunoştinţă şi a plecat de la postul său de comandă spre satul Ataci. Nu exista nici o legătură telefonică, căci în noaptea de 5 spre 6 ianuarie s’a distrus legătura telefonică. Generalul a plecat cu trăsura, având cu sine numai pe soldatul său vizitiu, iar în urma trăsurii mergea ordonanţa călare pe calul generalului. În momentul când a ajuns la marginea satului Ataci, a fost încadrat de focuri de armă şi puşcă-mitralieră din partea unui grup de bolşevici adăpostiţi lângă un zid de piatră. La primele focuri au căzut, răpuşi de gloanţe, ambii soldaţi. Generalul Stan Poetaş, văzându-se atacat, a luat armele soldaţilor morţi şi dându-se jos din trăsură, s’a adăpostit într’un şanţ şi s’a luptat vitejeşte o jumătate de oră cu întreaga bandă de bolşevici, trăgând mereu focuri, nelăsându-i să se apropie, până când a terminat toate cartuşele, după care, în cele din urmă, a căzut glorios străpuns de nenumăratele gloanţe inamice.
Astfel şi-a sfârşit vieaţa eroul Stan Poetaş. Satul unde a fost asasinat mişeleşte de bolşevici îi poartă azi numele său glorios. În urmărirea bandei bolşevice care a ucis mişeleşte pe generalul Stan Poetaş, au mai căzut vitejeşte Sub-Locotenenţii Magheru şi Droc şi alţi ostaşi români, reuşind a-i asvârli pe bolşevici peste Nistru cu pierderi simţitoare în rândurile lor.»
De câțiva ani, ”edilii” Brăilei s-au îndurat să înghesuie un bust minuscul al generalului erou Stan Poetaș cu ale altor eroi români în curtea unei garnizoane militare de pe Șoseau Vizirului, departe de stradă și ferite de ochii oamenilor, lângă un gard de beton cu sârmă ghimpată. Asta în timp ce în mijlocul orașului tronau mai demult bustul poetului bulgar Hristo Botev și al albanezului Naum Vechilargi. S-au găsit însă bani pentru amplasarea unor enorme pietroaie informe, care rănesc privirea locuitorilor pe Bulevardul Independenței! Nu există nici până acum în oraș și nici în țară un bust al celebrului arhitect Octav Doicescu născut la Brăila, autorul printre altele al proiectului ”Turnului Dezrobirii Basarabiei” de la Ghidighici/Basarabia ridicat în anul 1942 la eliberarea provinciei de către glorioasa Armată Română
