Suntem de departe cei mai primitori oameni de pe acest pământ… Știm să-l facem pe musafir sa se simtă ca și cum a întrat într-un palat, iar toată atenția și protocolul sunt îndreptate spre el… Toate-s vechi și noi sunt toate…
Ne hrănim cu bucuria celorlalți, suntem aceeași care am fost, dar vrem sa fim văzuți altfel… Luați în ansamblu, suntem o grămadă de roboți cu capul în telefoane și cu gândul la bani… Lucrurile se schimba atunci când suntem doar doi trei la o masă… Vorbim despre suflet, valori și educație, aceeași care suntem socotiți drept o claie peste grămadă fără niciun orizont…
În ultima perioada, am fost asaltați de toată mizeria politică în care suntem înfundati de zeci de ani… Știm că suntem acolo, dar parcă nu se satură se ne reamintească.. Am citit întâmplător, o serie de articole care înștiințau cetățenii câtorva orașe, care aveau sa fie onorați de primirea președintelui Klaus Iohannis pentru campanie și informarea acestora despre beneficiile votului.
Primăriile, împreună cu diferite echipe de salubrizare și reparații publice, s-au alertat și au considerat de cuviință că primirea acestuia trebuie făcută în condiții… Conștientizarea aceasta aparent firească, este un protocol ce diferențiază importanța oamenilor care frecventează locul respectiv… Concret, de regulă domnul Iohannis este primit în parcuri mari pentru a putea găzdui miile de simpatizanți. Pentru ca totul sa decurgă perfect, el trebuie primit într un ambient deosebit, curat și amenajat corespunzător… Firește că acele parcuri au multe defecte pe care nu le vede nimeni, mai ales dacă cei care vin în ele sunt copiii cetățenilor care nu au curaj sa facă vreo obiecție…
Un amfitrion bun nu-și zugrăvește casa sau își pune parchet nou pentru că are o vizita importanta, fiindcă că el are deja toate astea, pentru familia sa. Acesta poartă respect tuturor celor care locuiesc în ea, iar dacă primește o vizita, nu trebuie decât sa se pregătească cu mici atenții…
De ce un parc pentru copii nu este reparat și amenajat pentru aceștia, iar dacă primește vizita președintelui, imediat se înhamă la treabă cei responsabili, ca nu cumva acesta sa se simtă incomod că în tara lui sunt copii care au leagăne ruginite, iar el vine sa promită o viata mai bună… Contrastul ar fi fost mult mai interesant… Nu-l iluzionați în detrimentul fericirii copiilor voștri, tot voi veți avea de plătit și de muncit, în timp ce el va pleca mulțumit că în orașele României lumea trăiește la nivel european… Nu suntem deloc la nivelul acela, în nimic, și cu toții știm asta, dar ne place să pară că nu suntem chiar codași, că putem și noi…. Degeaba poți să repari un parc pentru Iohannis dacă nu o poți face pentru copii de la școlile primare… Nu are nicio valoare, nici una… ZERO…
Mai avem mult de muncă, și nu neapărat fizică….Să muncim sa scăpăm de gândirea asta de gazdă perfectă cu gunoiul măturat și ascuns sub covor. Nu te pune într o lumină mai buna, din contra, te împovărează și te face apoi să te simți ca un pupincurist ce ești!
Hai, la mulți ani! Domne, ajută-ne…!
(Ioanina Eliza Manole)
