Băieți răi, băieți buni
Tabăra Internațională de Pictură de la Hârsa a început să funcționeze din 1984. Nu pentru multă vreme, însă, prima tabără particulară din România fiind interzisă în 1988 de niște ”băieți”. Victor Adam, proprietarul imobilului și al ”întinderii” unde se desfășoară tabăra și motorul acestei inițiative, nu vrea să divulge numele ”băieților”, ”pentru că sunt la putere și astăzi”, dar a profitat de noul context politic de după ‘89 și, în 1990, a reluat-o. Din 2001, tabăra a devenit internațională. Din 2002, s-a implicat și Primăria din Plopu, iar din 2007, și Inspectoratul Școlar Județen Prahova.
Din relatările domnului Victor Adam am aflat că ideea de a înființa o tabără de creație la Hârsa a pornit de la trei dintre prietenii săi artiști: Mihai Cismaru, Bogdan Pietriș și Neagu Anghel. Primii doi nu mai sunt printre noi, cel de-al treilea trăiește la Paris. Victor Adam nu i-a uitat pe cei care au părăsit lumea aceasta și a organizat expoziții comemorative cu lucrări ale artiștilor dispăruți care au participat la diferite ediții ale taberei de la Hârsa.
De la Buiucani la prima dragoste din România
Pentru ”Cetățeanca” de Onoare Inga Tomaș Edu, participantă la numeroase ediții, Hârsa reprezintă ”prima dragoste din România”. ”Am venit prima dată ca un copil aici, că nu cunoșteam pe nimeni”, mărturisește.
Inga este născută la Chișinău, în cartierul Buiucani, ”care datează de pe vremea lui Ștefan cel Mare”. Spune că așa a luat ființă Chișinăul, prin lărgirea permanentă a Buiucanilor. A urmat Liceul de Arte Plastice ”Igor Vieru” (Cel ce dă numele liceului este fratele binecunoscutului poet Grigore Vieru – n.r.), unde avea să ajungă și director adjunct pentru educație (activitate expozițională). Apoi, cursurile Universității Pedagogice de Stat ”Ion Creangă” din Chișinău – Facultatea de Arte Plastice și Design, pe care a absolvit-o în 2001. Mai târziu (2015-2017), a urmat și studii de Master în cadrul aceleiași Universități, specialitatea Management în Arte.
Revenirea la Hârsa
Este profesor de arte plastice și desen tehnic, iar din 2002, cadru universitar al Facultății. ”Am fost invitată la Universitate de Tudor Macarie, participant și el la numeroase ediții ale taberei de la Hârsa”.
Inga a lipsit la o ediție, din motive obiective. În 2005, dăduse naștere unicei sale fiice, Corina. Așa că a așteptat o ocazie ”favorabilă” de a reveni la Hârsa.

Locuri ale izbânzii
Inga Edu este sprijinită de soț, care ”își ia cetățenia unde se câștigă mai bine. A fost în Portugalia, a învățat portugheza. A plecat în Italia și a învățat italiana. Știți cum e la noi: prețuri mari, salarii mici. Trebuie să izbutească în mai multe locuri. Precum vedeți, și eu mi-am mai luat o cetățenie”.
Inga a renunțat o vreme la Universitate pentru a-și deschide o firmă cu soțul. N-a mers.
S-au îmbulzit s-o picteze nud, dar n-a fost chip
Pasiunea pentru artă o moștenește de la bunica sa. Pictează cu mâna stângă. În general, lucrează în ulei și pastel, mai rar ceramică (”Cere material și timp”). Preferă arta figurativă: ”peisaje, nuduri, portrete”. Ne precizează – cu umorul care nu i-a lipsit deloc pe parcursul discuției noastre – că nu s-a pictat nud. Dar n-a dus lipsă de oferte. Unii s-au… îmbulzit. ”Sunt mulți artiști care mi-au propus să pozez nud, dar am refuzat”, precizează Inga.
Pușkin și Eminescu sau aproape de ruși, mai aproape de români
A urmat grădinița în limba rusă, motiv pentru care citește mai ușor cărțile rusești. ”Cu toate acestea, suntem mai aproape de români decât de ruși. Avem multe în comun și cu rușii, dar nu cum avem cu românii. Limba, tradițiile, felul de a gândi ne apropie mai mult de România”. Îi place Pușkin, ”care este un poet uriaș”, dar se simte mai apropiată, ”ca tip de simțire”, de Eminescu.
”Fără artă nu pot trăi. Este aerul meu. Arta e minunată. Arta ne unește strâns, mai mult decât toate celelalte. Suntem o familie, noi artiștii, indiferent de domeniul artistic în care ne realizăm”, se mărturisește Inga.
Și-a ordonat să treacă Prutul
Nu i-a ordonat nimeni să treacă Prutul. Ea însăși și-a ordonat. A găsit la Hârsa peisaje ideale. De altfel – ne-a declarat la una dintre festivitățile de deschidere – ”pe tot timpul taberei voi picta numai peisaje din Hârsa”.
”Sunt foarte mulțumită de ceea ce fac. Vreau ca arta mea să fie cât mai prețuită”, a încheiat Cetățeanul de Onoare al Comunei Plopu.
Leonida Corneliu CHIFU