Voi cât de români vă mai simțiți? Ce mai vedeți în jurul vostru și vă face să vă simțiți români?
Eu mă simt din ce în ce mai româncă, atunci când stau eu cu mine, și într-o Românie nouă, atunci când ies pe stradă. Într-o Românie nouă pe care nu o mai accept din varii motive. Știu că mulți dintre noi tindem să vorbim despre politică, sau tot ceea ce lipsește din țară noastră.
În ultima vreme sunt mult mai atentă la detalii atunci când ies în lume, pentru că m-am obișnuit să stau în casă, așadar, orice ieșire, sau contact cu lumea, este un moment care mă scoate din rutina mea comodă de acasă.
De curând, fetița mea de 4 ani a început să meargă la balet. Am ales un loc relativ aproape de casă, cu un tarif destul de accesibil, unde ne întâlnim zeci de mămici grăbite, gălăgioase și obosite, împreună cu odraslele roz care mai de care mai sclipicioase. Bun. Stiam că voi pași într-o lume unicorn, de fapt și de drept, asta căutam, spre bucuria copilului meu care nu are nicio vină că s a născut în aceste vremuri deplorabile. Căutăm să le pictăm raze de soare printre gunoaiele de pe stradă, lipsa de respect și din ce în ce mai multe NU-uri spuse răstit și fără răbdare.
Inevitabilul s-a produs. Cerc nou, grup nou de Whatsapp.
Totul destul de mulțumitor pentru un om ca mine, critic din fire. Să ne înțelegem. Genul meu de critică, de la mine pentru mine, sau pentru puținii mei cititori, consider că este constructivă. Vreau întotdeauna să subliniez exact de ce critic, aducând argumente, și de fiecare dată, apăr ce consider valoros. Ce gândesc și ce fac, are repercusiuni directe peste un copil de 4 ani și asta mă face să fiu foarte atentă la detalii.
Suntem români, trăim în România. Vreau ca ea să înțeleagă exact cine suntem ca popor, și de ce este important să ne conservăm identitatea.
Revenind la grupul de whatsapp, care stătea cumințel pe silențios, am câteva aspecte de comentat.
S a pus la un moment dat problema unei liste cu fetițele care vor participa sigur la orele stabilite, pentru participarea la un concurs.
Până atunci nu am știut cum se numesc colegele Anei Valeria, fiica mea. În mai puțin de 10 minute mi s-a umplut ecranul cu fel și fel de nume pe care nu le-am auzit în viața mea. La prima vedere, putem spune… “Am evoluat, lumea se reorientează”…da, dar din păcate lumea se depărtează de fapt de rădăcini. Copii noștri vor fi niște sclavi și rezultate ale consumerismului și al showbizului infect care și-a pus puternic amprenta asupra noastră. Colcăie americănismele printre identități pierdute și noi continuăm să câștigăm aceiași lei grei munciți cu sudoare.
Nu mă înțelegeți greșit. Va rog! Evoluția, oriunde, în orice domeniu, din păcate o confundăm cu lipsa de identitate.
Ca să revin la subiect, vă enumăr doar câteva dintre numele grupului respectiv: Kendra, Anayss, Azayra…
Alții, mai puțin conflictuali, ar răspunde ușurați : “Gusturile nu se discuta”. Serios!? Un lucru am învățat de mică și mi-a rămas întipărit de la tatăl meu, căruia odată i-am spus asta când încerca să-mi explice de ce alegerea mea nu e potrivită.
Mi a spus așa: “Gusturile se educă!” . Sintagma această m-a răzvrătit mult atunci, dar mi-a deschis un nou orizont. Am înțeles cât de important este să nu te refugiezi în cuvinte care te pot limita.
Este datoria noastră să ne educăm copii și să-i facem să înțeleagă ce este credința, bunătatea, respectul și nu în ultimul rând, cu riscul de a mă repeta, identitatea poporului în care te-ai născut și căruia îi datorezi viața.
Ce or spune strămoșii noștri care “ne privesc”, când văd ce nume am ajuns să le punem copiilor noștri? Oameni buni, este datoria noastră de părinți să lăsăm sădit în copii noștri o bucată din România, cu tot ce înseamnă ea. Ca să fac o paralelă simpatică va întreb și vreau să fiți cinstiți: ați auzit vreun american sau chinez să aibă nume european? Va zic eu, nu există.( Americanul Paolo și chinezul Leonardo…) Cum ar suna? Poate or fi excepții, dar nu e o moda care să le distrugă personalitatea poporului.
Au dat năvală ideile peste mine și peste tastele acestea tentate, dar sunt sigură că ați înțeles idea și că, măcar după ce ați citit aceste rânduri, veți rămâne cu un gând despre cât de important e să rămânem români și cât de important este să insuflăm copiilor noștri identitatea ce ne menține înrădăcinați într-o globalizare obositoare.
