n.19 februarie 1876
Să faci materia să gândească, să doarmă, să cânte sau să zboare, este un secret pe care numai Brâncuşi îl ştia şi pe care, când a plecat spre izvoarele luminii, ni l-a sădit în nişte forme, atât de simple şi banale, încât nu-l vom putea niciodată înţelege pe deplin. Sau poate, doar, când Brâncuşi ajuns la începutul timpului, obosit să mai revină pe pământ, ne va trimite un sol să ne explice cum s-au născut formele luminii, culorile timpului şi simfonia materiei, gândurile pietrei, şoaptele lutului şi ale începutului, cum s-a născut viaţa şi moartea şi mai ales să ne explice arta de a nu muri niciodată. De-a veşnici în piatră!

Valleriu Cîmpeanu




