close
Personalități

IN MEMORIAM IVAN PATZAICHIN (VI)

Pe Ivan Patzaichin l-am cunoscut la sfârșitul lui mai 1996. Colaboram la un post de televiziune (Telecable) și la o publicație (ZIUA – Ediția de Prahova), ambele din Ploiești. La sugestia directorului artistic de la Telecable, am făcut câteva deplasări la Snagov, înainte și după Jocurile Olimpice de la Atlanta, dar și două deplasări la Mila 23, localitatea tulceană în care s-a născut cel mai mare canoist al tuturor timpurilor, unde am realizat mai multe reportaje pentru televiziune. Din nefericire (și în împrejurări pe care nu este cazul să le menționez aici), filmele s-au pierdut. Tot ce a mai rămas în urma acelor incursiuni sunt câteva materiale scrise și publicate în acea perioadă. Dar nu tot ce am scris s-a păstrat. Pe parcursul acestei luni vă voi prezenta câteva texte salvate.

Ultimele trei episoade s-ar putea (supra)intitula ”Ivan și prietenii săi”. Printre aceștia, s-a numărat și multiplul medaliat european, mondial și olimpic (”aur” și ”bronz” la Jocurile Olimpice) la haltere, Nicu Vlad, care ne-a împărtășit impresiile sale despre JO de la Atlanta (1996).

Multiplului campion mondial și olimpic la haltere, Nicu Vlad, Atlanta i-a lăsat un gust amar

Americanii ne-au ținut într-un hangar, doar cu apă rece”

O surpriză pentru noi a constituit-o prezența la Snagov – alături de caiaciștii și canoiștii veniți de la Guvern (sau, mai bine zis, de la Palatul Victoria), unde fuseseră recompensați și lăudați – a supercampionului Nicu Vlad, medaliat cu ”bronz” la ultima ediție a Jocurilor Olimpice, de la Atlanta. El este – după propria mărturisire – prieten cu antrenorul Ivan Patzaichin și cu toți echipierii lotului olimpic de caiac-canoe, dar prezența sa la Centrul Sportiv Național se datorează și unor relații de afaceri cu Grigore Obreja, canoistul care a obținut, la rându-i, un ”bronz” la Atlanta.

Nicu n-are însă amintiri plăcute de la această ultimă ediție a Jocurilor… ”Nici măcar un flirt ceva, acolo… M-am întors cu un gust amar. În 1984, când am mai concurat la ei (la JO de la Los Angeles – n.r.), mi s-a părut altfel. Organizarea a lăsat mult de dorit, începând chiar de la condițiile de cazare. N-am avut televizoare în camere, nici pe palier. Măcar un televizor pentru fiecare delegație să fi avut. Dacă îi veți întreba pe sportivii care au fost acolo, veți vedea că dvs. știți mai multe despre Jocuri decât ei! Apoi festivitățile… Cea de deschidere a fost cum a fost – că ne-au ținut pe stadion -, dar la închidere patru ore și jumătate am stat în picioare, într-un hangar, de unde n-am văzut nimic, ca să ieșim apoi 10 minute pe stadion! Ne era sete, iar americanii ne-au servit cu apă rece! Nu tu măcar o coca-cola, acolo, că tot e băutura asta primul brand al Atlantei!”.

Aceasta a fost declarația stupefiantă pe care ne-a făcut-o, în exclusivitate, valorosul    nostru interlocutor, adâugând în final că ”am participat la patru ediții ale Jocurilor Olimpice (la trei dintre ele, Nicu a obținut medalii, inclusiv pe cea mai strălucitoare – n.r.), dar așa ceva n-am mai văzut nici la competițiile de rând!”.

Halterofilul român se va retrage din activitate din motive de vârstă, asigurându-ne că nu are de gând să revină asupra deciziei, cum i s-a mai ”întîmplat!”. Se va ocupa numai de afaceri. Deocamdată n-a putut să ne facă vreo precizare în această direcție, dar ne-a promis că ne va informa în timp util , ținând cont și de faptul că ”ZIUA – Ediția de Prahova” este singura dintre publicațiile care a demonstrat un interes constant pentru soarta caiacului și canoei românești, de care campionul – deși practicant al unei alte discipline sportive – se simte atât de legat.

Octombrie 1996

(Leonida Corneliu Chifu)

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.