close
CronicăPromovate

In ultimele 20 de zile au murit patru prieteni, PATRU jurnalisti de exceptie

In ultimele 20 de zile au murit patru prieteni, PATRU jurnalisti de exceptie. Trei dintre ei, in aceasi zi, 12 Ianuarie (In cazul Cristinei, inca nu se cunoaste data mortii; IML urmeaza sa stabileasca ziua in care a decedat).
In ordine inversa plecarii lor din aceasta lume: Cristina Topescu, Andrei Nicolae Neagu. Bogdan Lupescu si Mihai Creanga.

A murit Cristina Topescu, un om, o jurnalista de exceptie. O femeie de o sensibilitate cum rar am intalnit. In anii ’90 am scris mai multe articole despre ea, am realizat interviuri cu ea, pentru „Romania libera” sau publicatii de divertisment conexe, absolut decente. Presa tabloida mizerabila si sinistra de azi, nu exista.

In 1995, la primul interviu, am cinat impreuna la Bistro Athnee. Nu erau multe restaurante mai dichisite atunci. Bistroul lui Gibi Alexandrescu, chiar de langa Ateneul Roman, era frecventat de vedete autentice ale divertismentului si de reprezentanti mass media, ca si de turisti high class, indeobste, bussinesmen cazati la marile hoteluri din jur.

Culmea, Stefan Banica Junior si partenera sa de viata, de atunci, Mihaela Radulescu, erau clienti obisnuiti ai locului. Tin minte ca insasi Cristina a insistat sa ne intalnim acolo. Era marcata, inca, de despartirea de Stefan. Am mancat ceva fin, am baut vreo doua sticle de vin rosu, timp in care mi-a povestit mai multe momente din viata ei. Mi-a spus cat de mult isi iubise bunica , mama reputatului cronicar si comentator sportiv, Cristian Topescu. La un moment dat, ii straluceau lacrimi in ochi si parea gata sa izbucneasca in plans. M-am straduit din rasputeri sa-i distrag atentia. De Stefan nu mi-a pomenit nimic, dar mi-a dat o fotografie cu ea, o am si acum, facuta intr-un studio al TVR. Statea pe un scaun, intr-un decor minimalist. Frumoasa, tanara, cu o privire calda, ochi mari, stralucitori si un zambet usor trist. Pe spatele fotografie fusese scris ceva, acum acoperit cu o mazgaleala facuta nervos cu o carioca verde. Mai tarziu aveam sa descifrez ce scria. „Stefan, te iubesc”.. tarziu, spre miezul noptii, a tinut sa ma conduca acasa, in Drumul Taberei. Traiam, pe atunci, dupa primul meu divort, cu o tanara domnisoara, Dana, de care eram foarte indragostit. Cristina avea un Ford argintiu, cu numarul B… JFK(de la numele presedintelui american asasinat pe 22 Iulie 1963,John Fitzgerald Kennedy). ne-am luat ramas bun cu caldura. Ne-am revazut 9 ani mai tarziu, in Piata Universitatii, la o manifestatie pentru cei trei jurnalisti rapiti in Irak. Mari Mari Jeanne Ion, Sorin Miscoci Sorin si Ovidiu Ohanesian. „Buna, Cristina!”, spun. S-a uitat la mine usor nedumerita. „Sunt Cristian Botez. Am scris de mai multe ori despre tine”. „Imi pare rau, nu-mi amintesc”. I-am amintit de seara din Bistro Ateneu, cu cateva amanunte si vorbe de-ale ei. A fost usor socata. Mi-a zambit oarecum pierduta. Ne-am imbratisat, ne-am pupat pe obraji. 15 ani mai tarziu, aproximativ, deschideam televizorul si ii vedeam chipul frumos.Si un titlu. „Cristina Topescu a murit”. Dumnezeu sa te odihneasca in pace, Cristina Topescu.

A murit Andrei Nicolae Neagu, prieten si fost coleg la UNIPLUS Radio. O exceptionala voce de radio, de stiri radio. Un jurnalist cu adevarat profesionist, de moda veche, exigent si exact, asa cum ar trebui sa fie orice jurnalist. ne-am cunoscut la UNIPLUS Radio. Si apoi ne revedeam, odata la niste ani, cu diverse ocazii. Desi ne vedeam rar, eram prieteni buni. Nutream idealuri comune, aveam acelasi mod de a vedea, intelege si a face presa…. Imi este greu sa mai scriu… Este 4.50 dimineata, 14 ianuarie, si tocmai am citi pe internet, cautand ceva despre Andrei, ANN, cum ii spuneam , noi, colegii, prietenii, ca in aceasi nenorocita zi de 12 Ianuarie, a mai murit un ziarist, pe langa Cristina si Andrei, si Bogdan Lupescu, fost redactor sef la „Opinia Studenteasca”, din Iasi, ultima oara, autor de reportaje speciale la „Formula AS”. Este INCREDIBIL! Fix in ziua de 12 IANUARIE, ziua mortii lui, l-am pomenit impreuna cu un prieten cu care ma intalnisem intamplator.

 

Pe 25 decembrie, anul trecut, a murit si Mihai Creanga, fostul redactor sef al ziarului „Romania libera”, la inceptul anilor ’90. Mihai Creanga, care in 1989 fusese arestat de Securitatea comunista si inchis cu alti doi colegi de la „Romania libera”, pentru ca a tiparit si difuzat un ziar anticomunist, clandestin, „Romania”, facuse din „Romania libera” O adevarata Institutie Nationala, un bastion de rezistenta si lupta totodatada impotriva comunismului! Mihai Creanga, unul din mentorii si calauzitorii mei in primii mei ani de presa. Mihai Creanga, cel care, in timp ce dadeam o proba de concurs(rescrierea unui articol) la examenul in urma caruia(dupa trei zile de fel si fel de teste) am fost admis ca ziarist junior la „Romania libera”(din 153 de aspiranti), aprilie 1991), mi-a spus: „Domnule, dar dumneavoastra aveti vana de scriitor”. Domnule Mihai Creanga, sa va odihneasca in pace Dumnezeu, sus in Ceruri, va promit solemn ca in luna mai, a acestui an, imi voi lansa primul roman!

Pe Bogdan Lupescu nu l-am cunoscut indeaproape. Il stiam doar din vedere. Ne salutam, atat. Mai schimbam cateva cuvinte, cu diferite ocazii, evenimente de presa. Faptul ca scria si publica la „Formula AS”, e o garantie a talentului si valorii sale de jurnalist. Stiu ca facuse si el, ca si mine , transplant de ficat. In 2014, tot la Fundeni. Si stiam ca, in utlima vreme, nu a mai respectat, intru totul, disciplina postoperatorie. Bogdan, Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca!

 

Fotografii, in ordinea evocarii in text: Cristian Topescu, Andrei Nicolae Neagu, Mihai Creanga, Bogdan Lupescu

(Cristian Botez)

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.