vara spre sfârșit
se despletește
de podoabele verzi
scribul cu sufletul deschis
spre poveste
bobul prea strâns
în coajã
să-mi fure bucuria
filtrate prin limpezimea
dioptriilor
armonizez trãirile
pentru a gusta
economisind timp
acum și aici singur
tulbur liniștea
menit sã-mi astâmpere
setea mã întroc la izvorul
sã adaug timpului
semnul prețuire
magice ale cuvintelor
cãutându-și fãgașul
dincolo de osul frunții
așchiile mirãrii rodește
din cerneluri chemând
fãrã glas la izvor
însetații, dãruiții, aleșii
Text si ilustratie de Ana Urma
