Ion Stratan (n. 1 octombrie 1955, Izbiceni, Olt, România – d. 19 octombrie 2005, Ploiești, România) a fost un poet român 80ist.
Biografie
S-a născut la 1 octombrie 1955 în comuna Izbiceni, din județul Olt și a murit în mod tragic, sinucigându-se în apartamentul său din Ploiești, la 19 octombrie 2005. De aceea, nu mai pot fi citite decât într-o anumită cheie premonitorie titlurile cărților sale sau versuri precum:
„Viața asta, moarte înceată
Și viața cealaltă, o moarte iute
Nu mai pot, nu mai vor pe-ncercate
Primat să-și dispute
Nu mai vrea lumea cealaltă să se opună aici
Și nici existența nu vrea sa mai pară
Un gol de furnici/ S-au săturat existențele
De-atâta vid
Haide și tu, prag între dânsele
Să aluneci avid.”
(„Moarte înceată”, din volumul „Spălarea apei”, Editura Eminescu).
De altfel, în ultimii ani, Ion Stratan a publicat cu o febrilitate luată de unii drept inexigență, de alții ca o revărsare a adâncului său poetic, împiedicat să publice timp de un deceniu de către autoritățiile comuniste.
A absolvit în 1981 Facultatea de Limbă și Literatura Română a Universității din București. În timpul studenției a fost membru al cenaclului „Amfiteatru”, apoi al „Cenaclului de Luni” condus de criticul literar Nicolae Manolescu și al „Cenaclului I.L.Caragiale” din Ploiești. A fost cel mai distins poet al Cenaclului de Luni la o vreme când ceilalți optzecisti încă își pregăteau ucenicia. A fost redactor șef al revistei Contrapunct și bibliotecar la Biblioteca „Nicolae Iorga” din Ploiești.
Este unul dintre optzeciștii care a luat poezia în serios, consacrându-i viața. Prieten cu Nichita Stănescu, considerat drept cel mai important continuator al acestuia, Stratan a recurs și la izvorul celuilalt mare ploieștean al Râsu-plânsului, Ion Luca Caragiale, dar în tonul sumbru al berlinezului sensibil la dezastrul din 1907.
Ion Stratan a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București în ziua de 22 octombrie 2005, în vecinătatea nu foarte îndepărtată a bătrânului Nichita, fiind condus pe ultimul drum de către rude, prieteni, co-generi optzeciști și scriitorii importanți contemporani. Avea, la fel ca Nichita, numai 50 de ani. A fost membru al Cenaclului de Luni.
Volume publicate
Debutează în 1981 cu volumul de versuri Ieșirea din apă.
A mai publicat: Aer cu diamante (în colaborare cu Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei și Florin Iaru, 1982);
- Cinci cântece pentru eroii civilizatori (1983)
- Lumina de la foc (1990)
- Lux (1992)
- Ruleta Rusească (1993)
- Desfacerea (1994)
- O zi bună pentru a muri (1995)
- Cântă zeiță mânia (1996)
- Mai mult ca moartea (1997)
- De partea morților (Editura LiberART, Ploiești, 1998)
- Cafeaua cu sare (1998)
- Apa moale (1998)
- Crucea verbului (Editura Paralela 45, [2000)
- Zăpadă noaptea (2000)
- O lume de cuvinte (2001)
Prezențe în antologii
- Este prezent cu un grupaj de poeme în „Antologia poeziei generației 80” (Editura Vlasie, 1993) și în antologii din Franța, Anglia, SUA, Serbia, Macedonia, Canada, Germania, Mexic.
- Este tradus în limba franceză cu volumul antologic „La roulette russe” (Éditions Royaumont, 1995).
- Este tradus în limba spaniola cu volumul „Antología de poesía rumana” (Universidad Autónoma Metropolitana, 2000) în traducerea lui German A. de la Reza, ISBN 970-654-516-6.
- 1994 Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), – „Lumina piezișă”, antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119
Premii și distincții
- Premiul Fundației „Nichita Stănescu” (1990)
- Premiul Uniunii Scriitorilor (1993)
- Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1995)
Afilieri
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, al ASPRO (Asociația Scriitorilor Profesioniști din România) și al Asociației ADELF France.
(Wikipedia)
