close
CronicăPromovate

La capătul digului

Am oprit muzica și am aruncat o privire pe fereastră,
dincolo de mormanul de lavă se zărea marea, neclintită si grea, negru-lucios ca smoala
si cerul bleumarin dens cu inserții de gri-argint
se crăpa de ziua
(Întotdeauna mi-a plăcut expresia asta, se crapă de ziuă, îmi imaginez cerul ca o coajă de ou care se sparge și se desface in cioburi asimetrice care lasă să pătrundă prin fantele înguste o lumina difuza, ca un abur)

casa de lavă respira a somn de dimineață si-n șemineu se stingea jarul lemnelor de lămâi si portocal,
lumânări pe jumătate arse si pahare cu resturi de vin roșu, vin local de la Savoca,
zgomotul câte unui val rătăcit care izbea peretele dinspre răsărit și făcea stâncă să vibreze si sa sune înfundat, a gol
de-acum la orizont o linie roșie, ca trasată perfect drept cu un marker, schimbase nuanța mării intr-un negru violet si se pierdea intr-un degrade perfect in sus, pe cer

am ieșit in vârful picioarelor
aerul rece m-a izbit sarat peste față
și totul era încremenit in clipa aia magică dintre noapte și zi,
inima a început să-mi bată mai repede, spectacolul m-a copleșit și pentru o clipă m-am simtit ca o intrusă,
n-ar trebui să fiu aici, am gândit, muritorilor nu le e permis să vadă așa ceva,
ba da, am zis și-am fugit până la capătul digului,
zăpada de pe Etna se colorase in roz-pal și vulcanul fumega, de cealaltă parte marea fremăta trezita din somn, pe deasupra mea, foarte aproape, cât să-i simt fâlfâitul aripilor, a zburat țipând ascuțit un pescăruș

și-atunci a răsărit soarele
și eu am început să plâng.

 

Oana Costea

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.