Municipiul Ploiești este unul cu tradiții în industria petrolului, numindu-se de-a lungul timpului orașul ,,aurului negru”. Muzeul Petrolului păstrează cu grijă mărturii ale istoriei îndelungate a tehnologiei românești de prelucrare a petrolului. Dl. muzeograf Daniel Mihu, inginer doctorand la Univ. Valahia Târgoviște (cu tema de doctorat: Industria de petrol românească intre anii 1857 – 1947, Evoluția Rafinăriei Româno-Americane, Lukoil în prezent) este cel ce ne va dezvălui câteva dintre aceste mărturii în cele ce urmează:
1. Dle. Daniel Mihu, când a apărut această sintagmă ,,aurul negru” pentru petrol și de ce?
Încă din primele cărți studiate am întâlnit sintagma ,,aurul negru”, prima fiind a lui Cucu Starostescu ”Petroleul” publicată în 1881, fiind prima carte din lume despre petrol. Acesta a sesizat că petrolul este foarte valoros și că poate fi comparat cu aurul ca importanță.
2. Cea mai veche instalație de extracție a petrolului din lume știm că este românească. În ce an a fost pusă în funcțiune și ce ne puteți spune despre ea?
În 1857 a fost pusă în funcțiune prima rafinărie din lume la Ploiești, la 6 km de centrul orașului, în bariera Râfov, de către frații Teodor și Marin Mehedințeanu. A fost făcută cu utilaje (cazane și serpentine) luate din Hamburg. Ei au beneficiat de faptul că eram prima țară din lume cu o producție înregistrată, scopul lor fiind iluminarea stradală a Bucureștiului cu gaz lampant, spre a înlocui uleiul de răchită. Semnează acest contract cu Primăria București în apr. 1857. În același an, Bucureștiul devine primul oraș din lume iluminat astfel.
3. Cât de mult s-a schimbat tehnologia de extracție și prelucrare a petrolului de atunci și până acum?
S-a trecut de la lopată la hecnă, iar apoi se trece la forajul mecanic la sfârșitul sec. al XIX-lea. Cea mai importantă realizare în acest domeniu este a lui Ion Basgan care brevetează forajul rotativ în America. Această metodă de forare a fost atât de eficientă încât în 1988 americanii îi datorau 8,3 miliarde de $, procesul fiind în curs și astăzi cu descendenții familiei lui Ion Basgan.
4. Care este cel mai vechi exponat din muzeu și care este cel mai nou?
Există multe exponate de tezaur, printre care o cană românească din sec. al III-lea care are și acum urme de petrol. Cele mai noi exponate sunt din perioada comunistă, lista de donații este deschisă și nu se poate preciza ultimul exponat.
5. De-a lungul istoriei extracției și prelucrării petrolului în Prahova sunt nume de ingineri care și-au lăsat amprenta asupra acestei industrii. Ne puteți spune câteva nume și contribuțiile lor?
Primul este Ion Basgan, iar în domeniul rafinării foarte important este Nicolae Debie, care inventează rafinarea cu SO2 (bioxid de sulf), metodă folosită și în prezent.
6. Industria petrolului este o emblemă a patrimoniului românesc local. Cum credeți că ar putea crește interesul tinerilor pentru a prețui această resursă pe care o avem, mă refer la petrol, dar și la resursa umană intelectuală inginerească?
În 60 de ani, resursa de petrol dispare de pe întreaga planetă. A găsi petrol este o problemă de hazard.
7. Care mai este statutul de inginer în România de azi? Ce loc ocupă acum inginerii pe piața forței de muncă?
Statutul cel mai des întâlnit este cel de emigrant. Sunt deja de asemenea și foarte mulți ingineri șomeri.
8. Câte rafinării sunt active acum în jud. Prahova? Ce credeți despre recenta dispariție a Uzinei „1 Mai”?
Vă rog să mă scuzați, în materie de rafinării nu prea știu să număr, e prea ,,rafinat” pentru mine, dar pot menționa Rafinăria Brazi, Rafinăria Lukoil și Rafinăria Vega unde se rafinează petrolul adus din Kazakhstan. Din ce observ, trei mai sunt viabile, ceea ce este o cifră foarte mare pentru cei care văd România ca o colonie. În privința Întreprinderii „1 Mai”, locul al II-lea în lume la producție și locul al III-lea la export în anii 1980, acest lucru mi se pare o atrocitate. Dacă aveau capelă în incinta întreprinderii, in loc de ,,atrocitate” aș putea folosi cuvântul ,,blasfemie”. Sunt cimitire întregi de foști angajați la Uzina „1 Mai”.
9. Aveți un exponat preferat pe care considerați că ar trebui să-l vadă oricine este interesat de acest domeniu?
În afara de cănuța deja menționată, exponatul preferat este un agregat produs în Franța – Agregat tip Bernard – în 1920, utilizat pentru creșterea fluidității petrolului.
10. Care este mesajul pe care îl dați vizitatorilor muzeului?
Mesajul meu este să nu uite că am fost primii din lume care am extras și rafinat petrol.
Vă mulțumesc, dle. Daniel Mihu pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu!
Am plecat de la Muzeul Petrolului cu sentimentul că avem cu ce să ne mândrim că suntem români, aici la Ploiești, orașul ”aurului negru”!
(interviu realizat de Ema Petrescu, editor Revista Timpul Ploiești – Artă și comunicare, 20 iulie 2021; fotografii – Ana Nedelcu, editor)
