IN MEMORIAM
ION STRATAN (1 octombrie 1955 – 19 octombrie 2005)
Brusc, în mijloc de octombrie capricios, suntem mai săraci, mai singuri, mai pustiiți. Ne-a mai plecat pe drumul fără întoarcere un poet. S-a dus să scrie poezii pentru Dumnezeu. Câțiva prieteni ai poetului, care n-au apucat, poate, să-i spună cât de mult îl iubesc și îl apreciază, au avut câteva rostiri pentru el.
”Taifun adevărat al spiritului”
Prof. Nicolae Boaru, directorul pe atunci al Bibliotecii Județene ”Nicolae Iorga” Ploiești: ”La 50 de ani, pe care doar anatomia precară îi arăta, Ion Stratan s-a dus lângă maestrul său Nichita Stănescu. E parcă un blestem în cultura română ca marile spirite agile, fervent, în argila precară, să plece de lângă noi, înzestrând posteritatea cu nu știu câte carate ale neființei rodnice. Colegul nostru Nino, cum i se spunea, taifun adevărat al spiritului, a plecat pentru a veghea de dincolo minciunile și beteșugurile noastre”.
Stratanosfera
Stelian Stan, scriitor: ”Între mine și Nino a fost un fel de confesiune scriitoricească. El, împreună cu Traian T. Coșovei, colegul său de generație, mi-a prezentat volumul <Monolog lângț templu>. Am utilizat, referindu-mă la creația lui, termenul de Stratanosferă. Cultura sa rarisimă, erudiția sa și talentul lui remarcabil îl situau în stera elitelor literare. În schimb, nu se avânta niciodată în comentarii fără rost. Dispariția sa lasă un mare gol în cultura română, pentru că Nino mai avea multe de spus… Vestea m-a șocat. Nu mi-am putut stăpâni lacrimile. Simt o durere în toată ființa mea… Nici nu am curajul să-l văd…”.
Un capitol important
Arthur Teodorescu, jurnalist: ”Pierderea este irecuperabilă, nu numai pentru prietenii săi, ci pentru întreaga literatură română, în cadrul căreia, din păcate, începând de azi, Ion Stratan a devenit un capitol important”.
Un coleg unic
– Ion Vieru, scriitor (directorul revistei ”Contrapunct” a Uniunii Scriitorilor din România, unde Ion Stratan era redactor-șef adjunct): ”Vestea dispariției lui Nino m-a șocat. Moartea lui nu se leagă de tipul lui de viață, de gândirea sa, de sentimentele lui. Era un tip solar, cu poftă de viață, se coordona foarte bine ca persoană. Convingerea mea este că am pierdut un coleg unic. Am fost prieteni foarte apropiați, el numărându-se printre puținii mei prieteni. Niciodată nu mi-a mărturisit că l-ar fi bântuit gândul sinuciderii. Însă tematica morții, ideea unei incapacități de a mai face față vieții propriului corp îl preocupa foarte mult. Asta se observă din paginile cărților pe care le-a scris în ultima perioadă. Stabiliserăm să ne vedem astăzi… Își făcea anumite planuri de viitor…”
”Pe Nino nu puteai să nu-l iubești”
Eugen Petri, artist plastic: Sunt profund șocat. Miercuri (19 octombrie 2005, data decesului lui Ion Stratan – s.n.) am avut o zi foarte urâtă. Nu mi-a mers bine toată ziua, aveam o stare extrem de apăsătoare, cum nu mi se întâmplă de obicei, mai ales că nu sunt o natură pesimistă. Ca să aflu seara, la 19,30, de la prietenul meu și al lui Nino, poetul Martin Culcea, despre îngrozitoarea tragedie. Parcă a fost o premoniție. Nu puteam să cred… Am rămas mut. Îl vizitasem în urmă cu o săptămână. Îmi vorbea despre proiectele sale. Cum putea un om cu asemenea proiecte generoase să… E inutil să spunem că l-am iubit, pentru că merita să fie iubit. Pe Nino nu puteai să nu-l iubești. Va trebui să treacă multă vreme până să ne obișnuim cu gândul că Nino nu mai e… Fiica mea, care se află la Londra, n-a aflat de această nenorocire… Ea a avut o colaborare foarte strânsă cu Nino. Nu îndrăznesc să-i spun. N-ar rezista…
”Locul lui ar fi fost printre noi”
Martin Culcea, scriitor: ”Locul lui ar fi fost printre noi. Noi am rămas. Dar cât am rămas? La revedere, Nino!”.
A consemnat Leonida C. CHIFU
