Seara de aseară a Cenaclului I.L. Caragiale, sub egida Asociației 24 PH ARTE, s-a desfășurat în căldura potolită și lumina blândă a unei zile de sfârșit de vară. Amfitrionul întâlnirii a fost Leonida Chifu, protagonista serii fiind Luminița Bratu. Ședința, purtând titlul celui mai recent volum de versuri al colegei noastre „Castele pe marginea frigului”, a fost găzduită sub cupola generoasă a Centrului cultural „Sfântul Antim Ivireanul”, aparținând Protoeriei Ploiești Nord, situat pe Bdul Independenței.
》La rubrica CEL MAI RECENT POEM/CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE ne-au delectat cu sensibile creații în versuri: Adrian Frone (Salvare de Ostrogoți, Mistrețul alb), Toma Damaschin (Poeme fără titlu), Luminița Bratu (Potop), Maria Bem (Gânduri, Viața-i lungă și frumoasă- glossă).
》LECȚIA DE POEZIE a integrat versuri de poetul Gellu Naum, poemul Ascunderea.
》În cadrul rubricii „11 MINUTE DE ISTORIE”, Emilia Luchian ne-a făcut un cunoscută participarea la Cursurile de vară ale Universității Populare „Nicolae Iorga”, Vălenii de Munte – Ediția a LXXI-a și ne-a prezentat un scurt rezumat al evenimentului.
În programul primei zile a atras atenția conferința Acad. Georgeta Filitti: Contribuții aduse cunoașterii operei, personalității și programului național al lui Nicolae Iorga. Realizări editorial. Conferențiara a subliniat că ilustrul Nicolae Iorga, prin părerile politice interne și externe, este mai actual ca niciodată, a amintit de „tradiția încremenită undeva ” a românilor, cu reacțiile neașteptate de care sunt în stare față de semenii lor, neuitând să evidențieze lipsa fondurilor din munca de cercetare. A reamintit aspecte mai mult și/sau mai puțin pozitive ale lui Iorga despre familia regală. Nu a uitat frumusețea „Jurnalului de călătorie”, care te învață să mergi acolo.
O altă conferință, Realități sud-est europene în contextul agresiunii ruse în Ucraina, prezentată de Prof. univ. dr. Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române, s-a bucurat de mare interes la public. Printre numeroasele aspecte prezentate( instabilitate politică, posibilitatea continuă de conflagrații, etc.), cel referitor la globalizarea – care a făcut ca SUA și statele occidentale să cucerească lumea prin tehnologii moderne – s-a întors ca un bumerang provocând o veritabilă undă de șoc în economia occidentului.
Ultima zi a evenimentului a cuprins expuneri remarcabile în cadrul colocviului Evoluția unitară a limbii în spațiul românesc.
Acad. Valeriu Matei: Limba și literatura română în Basarabia în anii de după 1989
Nicolae Băciuț – Limba română – praguri lirice
Gheorghe Chivu – Normele limbii române literare. Istorie și actualitate
Ioan Vulpescu – Identitate și cultură în spațiul românesc: a vorbi cu și despre români în Europa tuturor. În expuneri conferențiarii
au subliniat necesitatea recuperării și menținerii identității naționale precum și protejarea limbii române de incluziuni nefericite, prin educație și cultură, susținute neobosit.
În încheiere Emilia Luchian ne-a recitat două remarcabile poeme de Nicolae Băciuț (Lacrima luminii, Grădinar din Rai).
》Rubrica „CINEMARTOR” ne-a surprins și provocat în egală măsură cu alegerile colegilor noștri Gabriel Comanroni și Florin Manole.
Mar adentro – Marea dinlăuntru:o interogație cinematografică despre viață și moarte
Câştigător al premiului Oscar pentru Cel mai bun film străin (2005, Spania), Mar Adentro spune povestea adevărată a lui Ramón Sampedro Cameán, omul care s-a luptat, vreme de aproape 30 de ani, pentru dreptul său la moarte.
Cu: Javier Bardem, Belen Rueda, Lola Duenas, Mabel Rivera, Celso Bugallo, Clara Segura, Joan Dalmau, Alberto Jimenez, Tamar Novas. Producător: Fernando Bovaira Scenariul:Alejandro Amenabar, Mateo Gil Muzica: Alejandro Amenabar, cu colaborarea lui Carlos Nunez. Scenograf: Benjamin Fernandez Coloana sonoră: Ricardo Steinberg
Regizorul Alejandro Amenábar, un maestru al narațiunii cinematografice, cunoscut pentru stilul său meticulous, crează cu mijloace specifice o atmosferă evocatoare a mării înfricoșătoare (simbol al libertății pierdute, un spațiu vast, visat dar de neatins) cât și claustrarea fizică și psihică a protagonistului. Tema eutanasiei, la prima vedere dificilă și incomodă e tratată de regizor cu respect și sensibilitate, protagonistul, Ramon Sampedro, fiind magistral interpretat de Javer Bardem. Scenariul este construit pe fundamentele unei morale profunde, explorând teme precum dreptul la moarte, demnitatea umană și dragostea în toate formele sale. Fără a cădea în sentimentalism facil și melodramă, regizorul prezintă complexitatea problemei, dând spectatorului dreptul la propria opinie.
Palmares: Oscar 2005 – pentru Cel Mai Bun Film Străin, Veneția 2004 – Leul de Argint, Veneția 2004 – cupa Volpi pentru Cel Mai Bun Actor – Javier Bardem, European Film Awards – Cel Mai Bun Actor, Cel Mai Bun Regizor, 14 premii Goya etc.
Înainte de a începe prezentarea filmului ales, și pentru că tema acestuia se leagă cumva de o parte din expunerea Emiliei Luchian, Florin Manole comentează sintagma „ideologiile nu mai contează”, reieșită din una dintre expunerile evenimentului de la Văleni: „Aceasta nu înseamnă chiar un lucru rău – pentru că oamenii chiar dacă fac rău își asumă acest lucru. Adevărul este o persoană, nu este un concept – dar câtă vreme credem acest lucru se vor tot naște ideologii. Orizontul cunoașterii depinde de orizontul metafizic.”
Procesul Goldman este filmul în care descoperim modul cum ideologiile înaintașilor pot influența caracterul urmașilor. Astfel personajul principal își asumă libertatea de a trăi și acționa sub influența ideologiei în care părinții acestuia au crezut și pentru care au luptat în mod sincer, deși duce un trai opus modestiei acestora.
Pierre Goldman este un evreu, activist nonconformist de extremă stângă, condamnat în primă instanță la închisoare pe viață pentru patru jafuri armate, dintre care unul s-a soldat cu moartea a două femei. Goldman își susține nevinovăția în acest din urmă caz și, în câteva săptămâni, devine un simbol al stângii intelectuale. Georges Kiejman, tânăr avocat, îi asigură apărarea. Dar relația lor devine curând tensionată. Goldman, eluziv și provocator, riscă pedeapsa cu moartea și face ca rezultatul procesului să fie incert. Personajul, care, în timpul procesului recunoaște jafurile de care este acuzat dar nu și cele două crime care i se atribuie, apare ca un om liber sau nebun, oscilând între schizofrenie și libertate. Intervine adesea în apărarea sa, punându-și în dificultate apărătorii. O secvență memorabilă, aceea în care este chemat ca martor tatăl său (cu speranțe și așteptări înșelate chiar de propriul fiu care rătăcește drumul) subliniază sentimentele acestuia de rușine, greu de ascuns. Procesul se termină cu absolvirea acuzatului de către jurați pentru vina omorului, această neașteptată metonimie aducând glorie justiției franceze. În încheiere, Florin Manole apreciază că „o minimă morală îl apropie de academism”.
Distribuție film: Arieh Worthalter, Arthur Harari, Nicolas Briançon, Regizor: Cédric Kahn, Franța, 2023
Palmares: Quinzaine des Cinéastes (Cannes 2023), Premiul pentru Cel mai bun actor (Arieh Worthalter) la Premiile César 2024
》În cea de a doua parte a întâlnirii noastre, a avut loc lansarea celui mai recent volum de versuri al colegei noastre Luminița Bratu, „Castele pe marginea Frigului”. În prezentare, colega noastră apreciază ca benefică perioada petrecută în mijlocul Cenaclului, din care face parte din anul 2018. În continuare ne dezvăluie că titlul inițial, „Iubiri pe marginea Frigului”, a fost ales cu sentimentul că media, tehnologia ne acaparează timpul datorat trăirilor reale. Invazia virtualului în viața cotidiană determină apariția confuziei între acesta și lumea reală și reprezintă una din temele importante abordate în versurile acestui volum. Virtualul nu mai poate fi oprit, aceasta este de necontestat. Dar mai poate exista poezia în virtual? Poeta își pune această întrebare, nu dramatizează și face față dilemei abordând o notă umoristică (Five o’ clock on line, Dualități virtuale, Robotica).
Poeta explică o altă temă: manifestarea frigului prin apropiata prezență a războiului, a fricii de pierderi umane, de dezastru nuclear(Urmuz, Strigăt- războiul dintre Hamas și Israel). O altă preocupare în temele acestui volum a fost realizarea unor pastișe după poeziile poeților preferați, în care predomină sentimentele de înfrigurare și tristețe(Pe urmele căprioarei, Decembre). Este prezentă tema dragostei, înconjurată de note de tristețe, incertitudine, neîncredere (Mai târziu, Generozitate, Fructul oprit. Volumul se încheie inspirat în notă optimist cu poemul Fără final(vindecare), ales să însoțească coperta de spate.
În postfața volumului, Gabriel Cojocaru remarcă motivarea unei atitudini moral-estetice ca rezultantă a unor trăiri, poemele se delimitează de stridență și vulgaritate, evidențiind atât exprimarea lejeră, curgătoare fără note forțate, cât și eleganța limbajului. Suferința e acceptată dar și bine camuflată de trăiri senine, poemele constituind „mici bijuterii”. În încheiere acesta conchide: „ Actualul volum demonstrează că drumul făcut de poeta noastră de la confirmare – afirmare spre consacrare a fost străbătut cu succes. Ceea ce îi dorim și acestei cărți!”
În încheiere, protagonista serii, Luminița Bratu, aduce mulțumiri poetului Ioan Vintilă Fintiș, prim cititor al volumului. Sfătuitor și călăuzitor al altor volume ale autoarei, este cel care a recomandat schimbarea titlului inițial prin înlocuirea cuvântului „Iubiri” cu „Castele”.
Asistența a aplaudat prestația poetei. Colegii de cenaclu au făcut aprecieri generoase. Maria Bem a considerat că Luminița Bratu s-a reinventat în acest volum, și se dezvăluie cu sinceritate. Emilia Luchian îl evaluează ca fiind cel mai bun volum al autoarei, evidențiază prezența tristeții versus speranță și expresivitatea poeziilor. Adrian Frone apreciază că tema comparației dintre real și virtual este mai puțin abordată, poeta dând dovadă de multă luciditate. În timpul discuțiilor s-a pus întrebarea: „ Ce emoție va trezi în rândul tinerilor?”, urmând ca Luminița Bratu, la recomandarea lui Florin Manole, să găsească răspunsul prin organizarea unei întâlniri în cadru juvenil. Plecând de la titlul acestui volum, Florin Manole amintește de „măreția frigului”, sentimentul cristal al lui Nichita.
Colega noastră ne-a făcut cadou volumul său cu autograf.
Au participat: Alice Neculea, Emilia Luchian, Maria Bem, Luminița Bratu, Gabriela Balaban, Doina Ofelia Davidescu, Gabriel Comanroni, Florin Manole, Cătălin Apostol, Adrian Frone, Florin Sălceanu, Dan Simionescu, Mihai Ivănescu, Dan Constantin, Leonida Chifu.
„Nu există patriotism fără patrimoniu!” Sub coordonarea Asociației 24 PH ARTE, președinte Ioan Vintilă Fintiș
Realizare afiș și cronică: Doina Ofelia Davidescu
Fotografii: Emilia Luchian, Doina Ofelia Davidescu, Gabriel Comanroni
Film: Dan Simionescu
