Leonard Doroftei – la aniversare (n. 10 aprilie 1970)
Leonard Doroftei va ”debuta” pe 10 februarie
(urmare din ediția de ieri)
Un contract profesionist nu este – chiar – insuportabil. Leonard Doroftei, pugilistul ploieștean, profită – deocamdată – din plin de ”facilitățile” sale. Plecat de o lună la Quebec (Canada), iată-l revenit acasă, mânat de dorința de a petrece Sfintele Sărbători în sânul familiei. ”Aterizat” pe aeroportul Otopeni, n-a ratat ocazia de a ne acorda interviul care urmează, realizat în urmă cu 25 de ani, cu doar câteva zile înainte de Crăciun.
Limba din brațe
Reporter: Leonard, cum ți se par partenerii de peste Ocean?
Leonard Doroftei: Îi întreb – de la colțul ringului – care se oferă? Le-am făcut o impresie bună tuturor și toți mă vor.
R.: În ce limbă comunicați?
L.D.: Am un antrenor care mă pregătește fizic și vorbește poloneza. Antrenorul care mă pregătește tehnic îi ”dă” cu franceza. Antrenorul șef preferă engleza. Toți vorbim într-o limbă universală, mai mult din brațe. În primele zile m-au stors, și am dormit buștean după ce am comunicat cu ei. Oboseam numai urmărind ce vorbeau.
A da și a ”oferi” bătaie
R.: Ești bine hrănit în Canada?
L.D.: Am mâncat bine! Și bătaie, dar am și ”oferit”. În fiecare seară, sunt invitat la un restaurant de lux, iar dimineața o dau pe ”crudități”. Încep ziua de la 6, când mă trezesc. La 6,30 merg la sală, unde ajung pe la 7. Apoi, timp de o oră fac antrenament de forță, altă oră alerg, mai trag un pic de saună, după care plec acasă. Mă reîntorc la 17. Și iar… Asta este doar acomodarea. Sunt curios să văd cum va arăta programul de acum înainte.
62, 63, 64… kilograme
R.: Ai făcut multe sparring-uri?
L.D.: Nu prea, deoarece oamenii știau multe despre mine. M-au încercat să vadă cum mă simt.
R.: Cu mentorul tău, Titi Tudor, cum rămâne?
L.D.: Voi face tot posibilul ca să-l aduc lângă mine, întrucât acolo am doar antrenori tineri și nu știu cum m-aș putea înțelege cu ei.
R.: Când vei disputa, totuși, prima partidă?
L.D.: Pe data de 10 februarie. Dar nu am stabilit categoria: c-o fi 62, 63 ori poate chiar 64 kilograme. Eu aș opta pentru 62 kg, deoarece este categoria în limitele căreia mă simt cel mai bine, cel mai ”ușor”. Pot să spun că, așa amator cum sunt, le-am dat o lecție.
Jamaica sau Cuba
R.: Cum ”stai”?
L.D.: Am un apartament foarte frumos, cu vreo două dormitoare, două băi, cu nu știu câte scări și camere. Am schimbat deja două mașini.
R.: Monicăi ce i-ai pregătit?
L.D.: Ooo!… Îi pregătesc Monicăi un apartament mare și o mașină extraordinară. Că, poate, ea, acum, după ce a obținut permisul de conducere, va găsi mai lesne drumul către sala de antrenament decât am reușit eu. Mie mi-au trebuit vreo trei ore pentru asta! Peste o săptămână, vom merge în Jamaica sau în Cuba, pentru că acolo va fi tabăra de pregătire.
Apoi, ASPIRANTUL la titlul mondial al categoriei ”62 kg” ”și nu știu câte grame” s-a îndepărtat de cei care veniseră să-l întâmpine. Însă nu înainte de a le fi dat întâlnire la Ploiești. Deși unii ar fi preferat… Canada!
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU
