Repede, s-au adunat norii. am intrat în mașină, deja fulgera și pe o parte și pe alta, jos, violent
Îmi place furtuna,
am pornit cu ochii pe geam, m-aș fi oprit să mă uit, dar era târziu
când am urcat podul, singura mașină fiind,
m-am gândit
ia, că poate mă trăsnește
si-apoi repede am zis, ei, pix, mă trăsnește!?
Două secunde mai târziu,
eram pe coborâre când
o fracțiune de secundă, orbitor și violent, în colțul din stânga sus al parbrizului a lovit lumină.
Zzzzzzz, a făcut mașina, ca-n reclama aia cu Dorel electrocutat și s-a zgâlțâit un pic.
O fracțiune de secundă sau două sau nu știu cât n-am mai vazut nimic,
f… , f… , mergi drept, mergi drept.
Și am amuțit.
M-a trăsnit, pana mea!
N-a fost tocmai distractiv,
data viitoare o să mă gândesc la ceva mai drăguț.
(Oana Costea)
