A fost laudat, incurajat, injurat, scuipat. O experienta necesara, crede Marius Manole. Practic, e la un pas sa intre in politica, glumeste el. Marius a pornit recent initiativa Saptamana actorilor, prin care actorii s-au implicat în strângerea semnăturilor #fărăpenali. De altfel, pozitia lui vizavi de situatia politica este clara si publica. Participa la proteste, scrie despre astfel de subiecte pe Facebook, ia atitudine vizavi de temele care se discuta in viata publica.
Am simtit nevoia din ce in ce mai mult sa stau in strada printe oameni si sa invat sa fiu solidar. Am initiat campania #saptamanaactorilor sa ajutam, sa impulsionam, sa trezim constiinte.
Fara sa se ascunda dupa cuvinte, asa cum nu se ascunde nici in arta, Marius Manole vorbeste despre rolurile sale de pe scena, de pe ecran, dar si despre rolul pe care il au artistii in societate.
Viata de actor in Romania
Cel mai frumos lucru e ca oarecum esti protejat si aparat. Exista teatre in majoritatea oraselor din tara, ceea ce e un mare lucru. Cinematografele au disparut, teatrele inca rezista. Ma intreb cat? Lucrez destul de mult si am sansa sa colaborez cu regizori buni. Cel mai rau e ca nu exista zona de experiment si ca trebuie sa muncesti pana la epuizare ca sa poti avea un trai decent.
Schimbari
Am iubit si am crezut foarte tare in actorie. Mi s-a parut ca dorinta mea de joaca, curiozitate si energia (de multe ori exagerata) isi gaseau locul perfect pe scena. Nu mai sunt atat de entuziast, dar inca mai sunt curios si daca gasesc pe cineva dispus si pregatit sa ma provoace sunt gata sa renunt la tot si sa accept pariul.
Din pacate nu prea s-a schimbat mare lucru. Poate ca nu mai suntem asa conservatori, dar am devenit si mai superficiali, lucram pe fuga, incercam sa facem cat mai multe proiecte intr-un timp foarte scurt. Unele ies, altele nu. 🙂
Statutul actorului
Cred ca din cauza social media am devenit mai putin misteriosi, mai expusi. Pe de o parte asta e bine, avem un feed back rapid si putem sa ne pliem pe asteptarile publicului. Pe de alta parte faptul ca cunoastem gusturile publicului si venim repede in intampinarea lui face sa devenim mai comerciali si mai usor de consumat. E gresit. Publicul e un animal ciudat, te consuma si te arunca… daca nu esti atent.
Cum alegi proiectele in care te implici
Trebuie sa cred in ceva, nu stiu, trebuie sa am un scop. Eneori e un text minunat, alteori ma atrage echipa sau regizorul, alteori pur si simplu banii. Am invatat in timp ca nu stii niciodata cand si unde se ascunde marele proiect.
Un prinț si jumatate
Eu unul nu ma consider si nici nu sunt un mare actor de film. Experienta mea in domeniu e mica spre deloc. N-am facut un film, ne-am bucurat de ceea ce rar se intampla in film sau in teatru: am facut totul din prietenie, cu prieteni, pentru prieteni. N-am dat casting, Slava Domnului, nu cred ca l-as fi luat 🙂 Am avut noroc ca sunt prieten cu Ana, Iris si Istvan. Asa ca, facand parte din viata lor, au fost nevoiti sa ma ia. Si da, am avut foarte mari emotii.
Foto: Radu Afrim
Cum te-ai pregatit pentru rol
De cand m-am nascut m-am pregatit.
Colaborarea cu regizorul
Buna spre foarte buna, am simtit ca am libertate, ca pot inspira si pot sa ma las cucerit de parteneri si de poveste.
Am invatat ca trebuie sa ma bucur, sa nu-mi mai fie frica. Ca si atunci cand esti singur poti sa nu mai fi singur, ca orice relatie presupune un risc si e frumos sa ti-l asumi. Ca in trei e mai bine decat in doi si mult mai bine decat sa fii singur.
Cat ramane in tine din personajele pe care le joci
Dupa filmul asta, a ramas tot plus ce a venit in timpul filmarilor.
Publicul
Inca nu mi se pare ca suntem la nivelul in care sa avem un parteneriat cu publicul. El nu vrea sa ne incurajeze si noi nu prea vrem sa-i dam motive sa o faca. Inca e o tatonare fireasca, dupa 40 de ani de comunism. Cautam si noi si el, sper sa ne gasim.
Criticile
Le citesc putin, incerc sa inteleg. In Romania, critica si in teatru si in fim functionaza ca in Italia, pe familii. E destul de urat sa stiu dinainte ce o sa sa scrie cutare sau cutare. Nu prea vreau sa stiu.
Implicarea
Primesc multe injuraturi, dar si foarte multe incurajari. Cred ca suntem datori fata de copiii care si-au dat viata in Piata Universitatii in 89, eu unul simt reposabilitatea. Poate ca nu sunt intotdeauna just in pareri, accept asta. Prefer dialogul, nu accept minciuna, indolenta, ignoranta, prostia, incultura… Din pacate, clasa noastra politica intruneste toate aceste ”calitati”. Nu cred ca actorul trebuie sa stea spectator la viata politica. Ba dimpotriva, actorul este intr-o societate anormala un trendsetter. Da tonul. Vocifereaza, isi trage seva din social, indeamna, provoaca.
Dialogul pe subiecte de actualitate
Surprize au fost destul de multe si destul de mari. Oameni in care credeam m-au dezamagit profund. Am descoperit oameni tineri care s-ar fi potrivt perfect comunismului! Oameni carora nu le pasa decat de ei si atat. Nu au perspectiva, nu lupta pentru nimic si oricum nu-si doresc nimic pe termen lung. Pentru ei cuvantul Tara e doar un cuvant, nu apartin de nimic si nimic nu-i tulbura. Ma doare cand intalnesc astfel de oameni.
Discut cu multi din spectatorii mei pe facebook despre problemele sociale. Am simtit nevoia din ce in ce mai mult sa stau in strada printe oameni si sa invat sa fiu solidar. Am initiat campania #saptamanaactorilor sa ajutam, sa impulsionam, sa trezim constiinte. Nu-i usor. Dar uneori e o provocare mai mare decat arta.
Inițiativa #farapenali
Sincer am crezut ca cele 500.000 de mii de semnaturi se vor strange intr-o luna. Am crezut ca lumea e atat de satula de oameni cu probleme care au in maini fraiele acestei tari. Acum 3 saptamani am intrebat cate semnaturi s-au strans, am aflat cu stupoare ca doar 300.000. Ceeee???? 300.000 din 18 mil. De locuitori. Ok. Multi nu au acces la informatii, altii sunt dezinteresati, altii sunt fara scola, dar … restul?
