Prima ediție: 1 ianuarie 2025
(urmare din 15 ianuarie 2025)
Ilie sare în apărarea lui Tito
„Îmi aduc aminte că la una din orele de educație politică, când se discuta această problemă, eu m-am ridicat și am spus că, după părerea mea, Tito își apără independanța și integritatea națională. Atunci s-a lăsat o liniște mormântală, iar ofițerul de poliție a pus capăt orei de educație.”
După terminarea studiilor liceale, Ion Ilie urma să-și definească opțiunea pentru o meserie. Un prieten de-al său din Ploiești, Traian Tudose, urmase cursurile anului I la Facultatea de Teologie. „Acesta m-a convins că Teologia nu este potrivită în conjunctura politică a vremii și că cel mai bine ar fi să mergem la școala de ofițeri de jandarmi (deși eu mă gândeam să urmez medicina militară), unde, în paralel, urmam, pe socoteala statului, și Facultatea de Drept. Și am socotit noi că, dacă meseria de ofițeri de jandarmi nu ne va conveni, vom rămâne cu calitatea de juriști, care oricum era valabilă în orice sistem politic.” Ilie și prietenul său repurtează primul succes: intră la Drept, cursuri fără frecvență. Apoi, și pe cel de-al doilea: intră și la Școala Militară.
Profesorul de marxism Asultanîi
Ion Ilie are numai cuvinte de laudă la adresa ofițerilor din școală, în frunte cu Borșan, căpitan, commandant de companie, „un militar desăvârșit.” „Aveam profesori buni, aproape toți cadre superioare din vechea jandarmerie, licențiați în drept, cu o singură excepție, profesorul de marxism, un tânăr locotenent, cizmar de meserie, de fel din Tulcea, care făcuse un curs de șase luni la școala de ofițeri politici de la fostul Palat Regal. Desigur, era sub orice critică. În orele de curs, noi făceam bășcălie, dar el nu observa deoarece nu-l ajuta mintea, dar, cum printre noi erau câțiva membri de partid comunist, aceștia au sesizat și au făcut cunoscută incompetența ofițerului ministrului de interne, care, la vremea aceea, era Teohari Georgescu.” Tânărul professor de marxism avea să „dispară” în curând, fiind înlocuit cu un căpitan de jandarmi, licențiat în drept și filosofie, „pus la punct și care ne preda materia la un nivel superior.”
Ofițer politic, căci se introdusese și această funcție, era un sublocotenent, Asultanîi, promoție recentă. „Dacă ceilalți ofițeri erau adevărați domni, Asultanîi era de o răutate fenomenală. Aces om era atât de rău, încât ne trata ca pe niște deținuți. Din când în când, ne făcea percheziție în pupitrele din sala de curs pentru a găsi materiale compromițătoare la adresa regimului.
Generalul Bulan și ofițerii de școală nouă
În același an a avut loc reforma în M.A.I. S-au desființat Poliția și Jandarmeria. S-au înființat, în schimb, Miliția și Securitatea, „iar unitățile de jandarmi, centrele de instrucție și batalioanele de intervenție s-au transformat în trupe de securitate ale M.A.I.-ului, direcție separată în cadrul Ministerului. Această reformă avea să ne afecteze și pe noi, elevii școlii de ofițeri și jandarmi.” Curând, și-a făcut apariția în școală un general din M.A.I., pe nume Bulan, un muncitor de la Grivița, fost coleg cu Gheorghiu-Dej. „După ce ne-a vorbit despre reformă, referindu-se la școala noastră, ne-a spus că noi nu vom deveni ofițeri de miliție, întrucât în miliție se vor recruta cadre din rândurile clasei muncitoare, și vom deveni ofițeri instructori în cadrul trupelor de Securitate. Cu alte cuvinte, deveneam ofițeri de infanterie ai M.A.I.-ului. Și, ca o consecință firească, nu ne-a permis continuarea cursurilor la Facultatea de Drept. Acest fapt ne-a nemulțumit pe toți, dar ce se putea face? În același timp, cursurile școlii s-au redus de la trei ani la doi ani”, notează Ion Ilie.
În anul al doilea, la 1 mai 1949, Ilie și colegul său au fost avansați la gradul de sublocotenent. În școala militară, Ilie și mai mulți colegi au încercat să creeze un nucleu de rezistență „care s-a desfășurat în plan teoretic, fără să se materializeze în mod practic, deoarece evoluția evenimentelor pe plan internațional demonstra că România a fost lăsată pradă Rusiei Sovietice. Apariția Securității ca poliție politică a avut darul de a înspăimânta populația, care rezista eroic în fața reformelor comuniste.”
Cariera blestemată
Ilie se afla în cea mai grea cumpănă a vieții sale. Să rememorăm traseul formativ al fostului deținut politic, Urmează – la îndemnul tatălui său, care-l „menise” profesiei de preot – Seminarul „Nifon” din București. Perspectiva ocupației sovietice îl determină să-și reconsidere viitorul. Va urma, tot în Capitală, Liceul „Aurel Vlaicu”, al CFR-ului. „Apoi intră, în același an, la Facultatea de Drep și în Școala Militară. Este obligat să renunțe la Drept, iar unitățile de jandarmi se transformă în trupe de Securitate ale M.A.I.-ului. „În această conjunctură politică internă, eu îmi defineam, împotriva conștiinței mele și numai urmare a unui concurs nefericit deîmprejurări, o carieră blestemată, aceea de ofițer în trupele de securitate ale M.A.I. Cu steaua de sublocotenent, am fost repartizat, după terminarea școlii militare, la batalionul 7 Securitate din Florești – Cluj”, notează, cu amărăciune, Nelu Ilie.
Din acest moment, cursul vieții prahoveanului avea să se modifice radical. În scurt timp, Ilie va fi urmărit, vreme de peste patru decenii, de Securitate, până la căderea comunismului. Cât privește studiile superioare, nu le va termina niciodată. NU va fi nici preot, nici ofițer, nici medic, nici jurist, „deși aș fi putut îmbrățișa oricare dintre aceste profesii.”
Ilie se „specializează” în represiune
„La acea vreme, a anilor ‘49-‘50, misiunea batalioanelor de intervenție era de a înăbuși mișcarea de rezistență anticomunistă, care cuprinsese o bună parte a societățiiromânești, iar cea mai importantă formă de rezistență era aceea din munți.” Misiunea batalioanelor de intervenție aceasta era: să sprijine Securitatea de stat pentru lichidarea grupurilor de rezistență. „Împotriva voinței și a conștiinței mele, ajunsesem să fac parte din organelle de represiune a neamului meu. Nu! – mi-am zis, asta nu se poate.” Numai că, odată ajuns la batalion, a fost numit comandantul plutonului de artilerie, „specialitate ce mi-o însușisem în anul II al Școlii Militare.” Este trimis apoi la Râmnicu Vâlcea, unde urmează un curs de specializare pionieristică. Revenit la unitate, este numit, spre surprinderea sa, commandant al plutonului de cercetare – subunitate care, de regulă, acționa în misiunile de luptă. „Mă îngrozea gândul că aș putea fi trimis în misiune în munți împotriva grupurilor d epartizani. La vremea aceea, în munții Bistra acționa grupul maiorului Dabija. Și cum nu aș fi conceput pentru nimic în lume să acționez împotriva grupurilor de rezistență, căci acolo era și locul meu, mi-am făcut un plan de bătaie.”
Gânduri de ducă
Pentru început, Ilie ia decizia de a se manifesta de o anumită manieră la orele de educație politică, „în așa fel încât să trezesc suspiciune și neîncredere ofițerului politic. La acea vreme, era de notorietate <Cazul Tito>, liderul Iugoslaviei, care rupsese legăturile cu Stalin și care devenise <Călăul Tito>. Îmi aduc aminte că la una din orele de educație politică, când se discuta această problemă, eu m-am ridicat și am spus că, după părerea mea, Tito își apără independanța și integritatea națională. Atunci s-a lăsat o liniște mormântală, iar ofițerul de poliție a pus capăt orei de educație.”
Nelu hotărește să iasă cu orice preț din „jocul acesta sinistru” în care deja intrase. Își face planuri de a fugi din țară prin Iugoslavia, teritoriul controlat de cel în a cărui apărare sărise: Mareșalul Iosip Broz Tito.
(continuarea miercuri, 29 ianuarie 2025)
A consemnat Leonida Corneliu Chifu
