Tabăra de Sculptură Monumentală Contemporană – Ediția a V-a (Ploiești 2022)
Tabăra de Sculptură de la Măgura Buzău
”Tabăra de la Măgura a fost o inspirație și pentru proiectul nostru de a crea aici, la Ploiești, un muzeu de sculptură în aer liber, și asta din mai multe motive. În primul rând, pentru că Tabăra de la Măgura a fost un remarcabil fenomen artistic al anilor 70 și 80, care are un impact deosebit în arta contemporană și astăzi. Apoi – un motiv pentru noi, prahovenii, de a ne implica și mobiliza –, este și faptul că cel care a inițiat această tabără la Măgura este un sculptor ploieștean, Gheorghe Coman, care a dorit inițial să-și ducă la capăt acest gând de a înființa un simpozion în aer liber chiar aici, în zona noastră. Acum, ar fi ca un fel de restaurare, renaștere a acestei idei, care să ființeze și în Prahova. O dată, pentru că dispunem de această suprafață generoasă a Parcului Municipal Vest, și în al doilea rând, pentru că se pot aduna aici foarte multe lucrări care să conducă la un muzeu în aer liber cu totul deosebit, prin păstrarea lor într-un spațiu unitar.” (Alice Neculea, comisarul Taberei de Sculptură de la Ploiești)
Artiștii care au lucrat la Tabăra de Sculptură Monumentală Contemporană de la Ploiești au beneficiat, la edițiile precedente – într-o zi de duminică -, de un bonus din partea organizatorilor, o plăcută surpriză: o excursie pe meleaguri prahovene. La ediția a V-a, însă, artiștii au mers pe meleaguri buzoiene, ”pentru că Tabăra de Sculptură de la Măgura a devenit astăzi o pagină de istorie și un fel de Mecca pentru fiecare sculptor român care se respectă. Așa că i-am dus pe artiștii de anul acesta în tabăra de la Măgura, ca să vedem fenomenul artistic din anii 70-80 care s-a petrecut acolo”, afirmă Alice Neculea.
Artiștii care au participat la Tabăra de la Ploiești ne-au comunicat câteva impresii despre Tabăra de la Măgura. Astăzi, îl vom ”asculta” pe Maxim Dumitraș.
Repede interviu cu sculptorul Maxim Dumitraș
Ucenicul lui Grigore Bradea
Reporter: Cum vă simțiți aici, domnule Dumitraș?
Maxim Dumitraș: Vin de la Ploiești, de la un simpozion de sculptură în marmură, și mă bucur foarte tare că sunt din nou aici. Mă bucură în special reîntâlnirea cu ediția din 1977, când eram elev și am lucrat împreună cu Grigore Bradea. Eram ucenicul lui.
R.: A, ați și lucrat aici! Interesant!
M.D.: Da. Și Mi-a prins tare bine.
R.: Propun să ”inspectăm” câteva lucrări. La alegerea dvs. Să zicem trei.
M.D.: De acord. (indicând) Aici avem o lucrare a lui Gheorghe Coman, care a fost organizatorul simpozionului de la Măgura Buzăului, un om de mare suflet, care a muncit ani de zile pentru realizarea acestui simpozion.
Aici văd o lucrare a lui Ioan Deac-Bistrița, ”Gândacul amenințător”. Mi-a fost și domnia sa profesor. Cu el, am lucrat foarte mult portret. Avea o forță extraordinară, un portret expresiv.
Aici avem o altă sculptură, a lui Mihai Bucurei, un sculptor important. Lucrarea, intitulată ”Fereastra”, e din 1977. E o sculptură realizată din două blocuri, pornind de la ferestrele bisericilor din Moldova: Voronețul, Sucevița…
Țiul, șpițul și dalta
R.: Ați amintit deja doi profesori de-ai dvs. Tehnic, lucrați ca ei?
M.D.: Ce este de remarcat e că în perioada aceea sculptorii nu aveau flexuri și alte scule mecanice. Se lucra cu țiul, su șpițul, cu dalta. Câteodată, sculptorii aveau și cioplitori, pentru că sunt dimensiuni de blocuri foarte mari.
R.: Spuneați că i-ați fost ucenic lui Grigore Bradea…
M.D.: (pe gânduri) Grigore Bradea. Eram tânăr elev și am fost la acest simpozion în 1977. Grigore Bradea este un sculptor important, care, din păcate, nu mai există. Bistrițean. Aici și-a imaginat o lucrare intitulată ”Ziua și noaptea”. Este un personaj pozitiv, unul negativ, iar în imaginar ar putea să existe o coloană trecând de la bine spre rău, de la pozitiv la negativ, de la alb spre negru. Mi-a fost profesor, am învățat foarte multe lucruri de la el, am lucrat împreună. Chiar l-am ajutat la o variantă a acestei lucrări, pentru un poet. O lucrare realizată într-un cimitir, de fapt un monument funerar. Vremuri de aduceri aminte…
Speranța lui Maxim Dumitraș
R.: Am văzut că ați rămas foarte impresionat după ce ați vizitat, după atâția ani, tabăra. Ați dori să ne împărtășiți câteva dintre impresiile dvs.?
M.D.: Am avut o stare de fericire că m-am întâlnit cu lucrările profesorilor mei, că m-am întâlnit cu pepiniera sculpturii românești, care a realizat lucrări remarcabile aici. Sper să se întâmple la fel și în Parcul din Vestul Ploieștiului, să aveți o paletă de artiști importanți, și lângă Măgura Buzăului să fie și Ploieștii pe harta sculpturii contemporane.
Foto 1. Lângă o lucrare a lui Gheorghe Coman
Foto 2. Comentând ”Fereastra” lui Mihai Buculei
Urmează Constantin Țînteanu – ediția din 15 octombrie 2023
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU
