Exact așa mă simt! Că trăiesc închisă într-o cutie fără oxigen!!
Nu mi-am făcut mari planuri înainte sa revin în România, după ani buni de Spania, nici măcar calcule elementare, întrucât nu știam exact ce vom face din nou acasă… N-am avut mari dezamăgiri… Am găsit repede de muncă , am cunoscut oameni cumsecade, m-am bucurat de familie și de peisajele României…
Sunt totuși câteva lucruri pe care nu le înțeleg și care ma fac uneori să-mi aduc aminte de ce, cândva, România nu era pe lista viabilă a viitorului nostru, ca familie.
Ne aflăm într-o perioadă dificilă, cu toții, și asta a împiedicat multe lucruri firești să se întâmple…
Bineînțeles că am făcut o banală răceală de la aerul condiționat și m-am confruntat cu o situație de-a dreptul agasantă…
Am sunat la serviciu sa anunț ca nu ma pot prezenta, și mi s-a cerut adeverința medicală pentru două-trei zile ca să nu avem probleme administrative… Am sunat rapid medicul de familie, total convinsă că nu va fi nicio problema, ba chiar ca mă va încuraja sa nu merg la muncă câteva zile, pentru a nu pune în pericol întreaga echipă… Apelul a fost cu scântei… Doamna doctor s a aprins și și-a schimbat rapid tonul, atunci când a auzit ca am o răceală simplă, neînsoțită de febră, dureri etc… Din păcate nu am obținut concediu medical pentru ca eram condiționată de testarea COVID-19, fapt total firesc pentru o desfășurare corecta a întregii proceduri… Erau două soluții…
1. Să-mi fac o programare la un spital privat pentru a realiza testul în valoare de 300 de lei (sumă suportată în întregime de mine.)
2. Să merg la Matei Balș (Spitalul pentru boli infecțioase) să mă expun într-un asemenea focar cu o simplă răgușeala și după rezultat, sa mi se dea concediu medical sau sa fiu internată în cazul testării pozitive.
Nu mă deranjează sa mă supun la test. E nevoie de siguranță, ca diagnosticul meu sa fie clar și să acționăm în consecință…
Cum rămâne cu asigurarea mea de sănătate? Care sunt drepturile mele ca muncitor și plătitor de taxe? Care este diferența între mine și cei care nu au un loc de munca și nu cotizează absolut deloc, ba mai mult, se folosește de banii pe care eu ii dau statului? De ce trebuie sa scot 300 de lei din buzunar, pentru ca am răcit și nu-mi pot lua 3 zile de concediu medical pentru a ma putea recupera? Dacă răceală se agravează, înțeleg sa se ia măsuri, dar să-mi impui sa plătesc un test ca să pot sta acasă sa iau pastile de răceală, cumpărate tot din banii mei bineînțeles, mi se pare o umilință! Am sunat și la DSP, și la Matei Balș, iar acolo mi-au răspuns numai roboți cu meniuri complexe care duceau la alte numere de telefon, unde nu răspundea nimeni…
Soluția cea mai economică și simpla, a fost sa mi iau zile din concediu meu de odihnă și sa ma recuperez în voie…
Sunt profund dezamăgită de sistemul medical, de conducerea țării și de legile care nu acoperă drepturi elementare spre o funcționare optima a omului într-un stat de drept… – și eram gata sa apelez la demersuri serioase și chiar sa adopt o postura răutăcioasă, îmi pregătisem texte cu iz sarcastic precum „vORBANi, am KLAUStrofobie…” șamd. Dar care ar fi fost soluția? Cei care scriem, pe unde putem, și pe unde suntem lăsați, trăim cu impresia ca putem schimba ceva, că experiențele noastre prind glas, odată ce le vedem publicate, însă este doar iluzia că atenția pe care o primim ar avea vreo putere… Suntem nimeni și, totuși, a nu avea nimic de spus, este singura arma letală, pe care o folosim împotriva noastră!!!
„Păpusarii fără sfori”, cum spunea Tudor Gheorghe, și-au făcut numărul cu bine!
Singura speranța a sufletului nostru este apropierea de Dumnezeu… Psihic stăm foarte prost, cu toții! Sănătate!
(Ioanina Eliza Manole)
