Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I, a fost domnul Țării Românești între anii 1352-1364. Se presupune că a fost asociat la domnie începând cu anul 1340.
Pe plan intern, Nicolae Alexandru, a creat principalele instituții ale statului. În 1359 a înființat Mitropolia Ungrovlahiei.
Pe plan extern, Nicolae Alexandru a urmărit consolidarea independenței Țării Românești, orientându-se, se pare, spre papalitate. Unii istorici susțin că Nicolae Alexandru ar fi adoptat catolicismul.
A întreținut bune raporturi cu Ungaria, căreia i-a recunoscut suzeranitatea, lucru confirmat de o diplomă regală din februarie 1355, care preciza: Alexandru al lui Basarab, voievodul nostru din Țara Românească. Relațiile cu Ungaria devin însă tensionate din cauza politicii expansioniste promovată de regele Ludovic I de Anjou, Nicolae Alexandru asumându-și titlul de mare voievod și singur stăpânitor a toată Ungrovlahia.
Nicolae Alexandru a urmărit crearea unor alianțe prin căsătoria fiicelor sale cu diverși conducători din spațiul balcanic. Astfel, Ana s-a căsătorit cu Ivan Stracimir, țarul bulgar de la Vidin, iar Anca s-a căsătorit cu Ștefan Uroș al V-lea, țarul sârbilor.
Conform unor cronici turcești din veacul al XV-lea, se pare că Nicolae Alexandru a fost primul voievod român care a participat la luptele antiotomane. Tot Nicolae Alexandru a fost și primul domn român care a făcut danii mănăstirilor de la muntele Athos.
Nicolae Alexandru a murit pe 16 noiembrie 1364, fiind înmormântat în biserica Mănăstirii Câmpulung.
