close
PoeziePromovate

”Omule, slabă fiinţă…” – (Constantin) Costache Conachi

 

Omule, slabă fiinţă… – (Constantin) Costache Conachi

Omule, slabă fiinţă şi la patimi cu plecare,
Unde ţi-i înţelepciunea, unde ţi-i mintea cea mare?…
De te ‘nalţi şi sbori cu mintea la tronul Dumnezeirii,
De măsuri pămînt şi ceruri şi pătrunzi tainele firii, —
Nu te îngânfa, că eşti ţărna pe care o poartă vîntul…
Ci te plânge, că ‘n patimi tu singur îţi sapi mormîntul!
Pururea ţie stăpâne, pururea duc şi te poartă;
Ele sînt în toată vremea a vieţei tale soartă.
Ce poate înţelepciunea, ce poate şi biata minte,
Când prăpăstii privesc ochii şi ‘napoi şi ‘nainte?
Şi se ‘ncape biruinţă sau răbdare sau putere,
Când frageda inimioară se despică de durere?
Şi se ‘ncape vr’o mărime, când fiinţa pătimesce,
Când sufletul de necazuri ca de moarte se sdrobesce?…

Mă sfârșesc, amar mă doare – (Constantin)Costache Conachi

Mă sfârșesc, amar mă doare!
Milă n’am la cine cere,
Toate sânt nesimțitoare,
Toate-mi zic: mori în durere!
Nici vaete, nici suspinuri,
Nici a inimei junghere,
N’aduc milă, ci tot chinuri…
Toate-mi zic: mori în durere!
Rog oameni, rog cele sfinte,
Cer la milă mângâiere.
Mila nu-i la rugăminte…
Toate-mi zic: mori în durere!
Moarte strig, moartea nu vine,
Nu vine la cine-o cere.
Toate-s crude cătră mine…
Toate-mi zic: mori în durere!

(CONSTANTIN) COSTACHE CONACHI (1778 – 1849)

Via Dan Drăguș

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.