M-am apucat să-mi fac ordine
prin poze
și prin viața.
Am început cu pozele, că e mai simplu și s-au detașat niște obsesii:
Locurile unde am fost foarte fericita (vreau să păstrez clipa asta!), apusuri (am zeci de cadre cu câte unul), nori (am toate modelele), fii-mea (poze primite de la ea, in toate ipostazele), marea (in toate momentele)
câini (ai mei și ai altora), pisici (eu n-am pisici), flori( 90 la suta sălbatice) și tot felul de case.
In plus, foarte multe detalii, gen o clanță, desenul unei porți, stinghia unui gard, un număr pe un zid, striațiile unul lemn, un pahar, o lumânare, foc, pietre, insecte, uneori doar o culoare pe un perete sau un felinar. Și fiecare înseamnă ceva, fiecare altceva.
Nu fotografiez (aproape) niciodată oameni.
Mă gândesc puțin speriată la ce-o să descopăr când o sa ma apuc de ordinea aia in viață.
(Oana Costea)
