Am avut şi avem de parcurs, cu inimă grea şi spirit lucid o periodă îndelungată, în care societatea este minţită, batjocorită şi umilită de falşi potentaţi. O facem fără bucurie în suflet, fără posibilitate de a întoarce lucrurile, cu umilinţă uneori, cu tristeţe cel mai adesea, dar o facem pentru că suntem supuşi unor reguli ale unei democraţii numai de ei înţelese.
Asta nu presupune, ca în timpul nostru de zbenguială, de râs şi de frumos, să ne batjocorim şi pe noi, unii pe ceilalţi. Poporul ăsta a trăit batjocura, bătându-şi joc de ea, prin glume, prin bancuri, prin orice era posibil să diminueze calitativ, cantitatea unor greşeli făcute.
Nu suport să se întâmple nefericiri, nespunând jigodisme pe o reţea de socializare, care ar trebui să aparţină unor oameni sinceri, doritori de celălalt, doritori de adevăr, de frumos şi bun simţ. Nu pot accepta transformarea unor domnişoare în doamne, unor copile în curtezane şi nici a altui om în altul. Nu este corect. Nu este logic şi nu este principial.
Dacă ai avut curajul şi bună voinţa de a parcurge cu noi o relaţie, vrem aşa cum este firesc, să-ţi vedem chipul şi să te legitimezi, nu neapărat până la a face un desfăşurător al vieţii tale, dar măcar o poartă corectă care să îmbie la o discuţie corectă.
Nu poţi oferi mai mult decât ţi se dă, se spune, ba da, zic eu, poţi oferi mult mai mult, dar în faţa unei minciuni trebuie să plecăm toţi capul. Nu se poate să-ţi prezinţi un alt chip decât cel care-l ai, nu se poate să te prezinţi ca o altă făptură creată de mintea ta bolnavă, nu se poate să minţi, nu numai pentru că nu este frumos, dar nu este necesar.
Nimeni nu te obligă să participi la discuţii, să asişti la deschideri de inimi şi suflete, nu eşti în stare să-ţi prezinţi adevărata identitate, nu intra în clubul nostru.
Mi s-a întâmplat, cu multe femei, care spuneau că mă iubesc, să le găsesc sub diferite identităţi. Mi-e silă de aceste josnice lucruri şi le-am spus-o. Una s-a transformat în vreo 7-8 femei să mă facă să o iubesc.
Nu aşa poţi cuceri inima unui bărbat sau a oricui, nu aşa ajungi cu celălalt la un modus vivendi, nu ai cum, decât dacă celălalt e tâmpit, ceea ce nu e cazul, încă. Nimic din ceea ce nu este corect, nu este corect, avem o viaţă în spate, sau în faţă, nu putem să ne zbatem în această nefericire, numită minciună.
Domnilor, doamnelor, domnişoarelor, dacă nu puteţi muşca din pâinea sincerităţii, evitaţi-ne. Noi nu avem nevoie de dumneavoastră. Societatea nu are nevoie de voi.
Lumea vă repugnă. Duceţi-vă cu chipul vostru şi plângeţi la alte mese, nu ale noastre, suntem sătui, duceţi-vă fraţilor unde a dus-o mutul pe iapă şi lăsaţi-ne dracului pe noi să ne izbăvim cum vom şti, unul pe celălalt. Suntem sătui de false identităţi, de ascultări autorizate sau nu, am poposit aici pentru a ne oferi unul celuilalt un pic de linişte.
Nu sunteţi în stare, eu Dan Minoiu, trăitor al acestui pământ, mă desistez de voi şi de impotenţa voastră de tot felul. Rămâneţi acolo unde aţi fost, nişte anonimi, nişte personaje în căutarea unui autor…
(Dan Minoiu)
