SFÂNTA ORBIRE ŞI SFÂNTA SURZENIE! …
Aşa trebuie să ne trăim viaţa!… La un moment dat am văzut zâmbetul ABSOLUT INDESCRIPTIBIL al unui genial copil orb pe care-l iubesc enorm!… Pe faţa lui era LUMINĂ!… Deşi el nu văzuse Lumina, dar o simţise!… Nu pot să descriu în cuvinte ce VEDEAM şi el ÎNŢELEGEA!… Preferam să fie invers!… Atunci mi-am dat seama cum va fi la Dumnezeu!… De atunci mă rog NUMAI cu ochii închişi ca să nu vadă nimeni că… plâng!… 🙁 Dar recitesc Borges cu altă percepţie / orbire deşertată în orizontuire!…
(Bogdan Costin Georgescu)
