IN MEMORIAM
Ion Stratan (1 octombrie 1955 – 19 octombrie 2005)
”Pământ vinovat”
”Pământ vinovat” este o selecție de autor din primele șase volume ale poetului Ion Stratan, apărută la Editura ”Premier”. În volum s-a optat pentru poemele mai restrânse, de cel mult o pagină, tensionate afectiv, lăsând deoparte poemele experimentale, prezente în ultimele volume. Volumul a apărut în 2004, în penultimul an de viață al poetului, care a plecat dintre noi în anul următor (la 19 octombrie 2005). Lansarea a avut loc la Sala ”Nichita Stănescu” a Bibliotecii Județene ”Nicolae Iorga” din Ploiești. La opera poetului, deținător al premiilor Uniunii Scriitorilor și Academiei Române, s-au referit atunci prof. Nicolae Boaru, directorul instituției, și Ion Bogdan Lefter, istoric și critic literar, directorul revistei ”Observator cultural”, președintele Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO) și profesor universitar.
”Vina” Pământului
În intenția – mărturisită – a autorului, titlul ”Pământ vinovat” numește, în primul rând metafizic, ”vina” Pământului de a ne fi făcut muritori și, în al doilea rând, ”culpa” omenirii de a nu-și găsi liniștea, de a naște mereu nuclee de tensiune, atât la nivel planetar, cât și în fiecare țară în parte. Nu mai departe este vina de a fi suportat dictaturile, în corolar cu învrăjbirea, violența și vulgaritatea care se nasc la nivel social și interpersonal.
Iată, întru edificare, un fragment din ”Ieșirea din apă”, poem care dă și titlul volumului de debut al poetului (apărut în 1981). ”A fost o revoltă/ nimic nu se întâmplă/ dum – dum dezarmați își bat singuri cu pumnul un glonț în tâmplă”
În cuvântul său, Ion Bogdan Lefter, s-a referit la ”Generația 80” (căreia îi aparține și Ion Stratan), generație care ”continuă să apară drept cea mai apropiată și mai activă, acoperind toate genurile literare. Este un fenomen despre care s-a scris inclusiv polemic, iar polemica nu s-a încheiat”.
”Efectul Stratan”
Ceea ce ne oferă cărțile lui Stratan este o poezie ”specială” (IBL), ”conceptul, sensul ei fiind cel al reformulării în perspectivă post–modernă a tuturor problemelor literaturii”. Lefter regretă lipsa, până acum, a unei ”interpretări de ansamblu a operei poetului ploieștean. La Ion Stratan se poate vorbi despre un aspect <magnific> al poeziei. Poemele nu par să aibă structuri de coerență”, în sensul că ele posedă o unitate lexicală de ton ”neologistic” sau ”arhaistic”, situându-se, mereu, în aceeași arie lingvistică și lexicală.
În Ion Stratan co–există demonul construcției, post modern, și demonul exprimării libere, neîngrădite, moderniste. ”Cu forța evidenței, e un poet de mare talent”. Criticul a mai remarcat la Ion Stratan ”ușurința cu care combină cuvintele, face să se ciocnească registrele lingvistice, modelează tropi”. El concluzionează: ”Mesajul lui Ion Stratan este chiar jocul limbajului, scamatoria cu cuvintele, pe care el o oferă. Din acest punct de vedere, l-aș asemăna cu celălalt mare prestigiditator, poet al jocurilor cu structuri fixe, Serban Foarță. Dar poezia lui Ion Stratan nu este structurată în sonete, glose ș.a.m.d. Este un șuvoi, un fluid”. Dar – am îndrăznit să afirmăm, la Ion Stratan cuvintele sunt mijloace, nu scopuri. Foarță este un instrumentalist. La poetul timișorean asistăm, într-adevăr la o paradă a cuvintelor. Eufonia e un scop. La Ion Stratan cuvintele nu ies din rectiliniul paginii.
Alt optzecist, Traian T. Coșovei, semnala odată ”formula densă, cristalizată, de o sobrietate arctică a poeziei lui Ion Stratan”. Coșovei îi reproșa că ”vrând să fie cât mai criptic, Stratan riscă să devină abstract, rarefiat”, faptul fiind considerat un ”păcat pentru densitatea ideatică a versurilor sale, cât și pentru încărcătura lor emoțională de mare intensitate”. Dar tot Coșovei consideră ”remarcabilă (în poezia lui Ion Stratan) forța de a sensibiliza abstracțiunile”. Este ”efectul Stratan” care nu va înceta să-i tulbure pe cei care se vor apleca asupra operei sale.
Leonida Corneliu CHIFU
