Cuviosul Ghelasie de la Frăsinei, nu doar prin scrierile sale, ci mai ales prin viaţa sa deosebită este pentru noi cei de astăzi pildă de adevărat monah – ostaş al lui Hristos, ucenicind pe lângă pustnici cu viaţă deosebită, contemporani nouă, şi născând, la rândul lui, pe foarte mulţi ucenici, spre trăirea autentică în monahismul românesc, pe care cuviosul deseori îl numea carpatin.
În perioada contemporană, apariţia şi prezenţa abundentă a scrierilor despre monahismul ortodox încearcă să descopere tot mai mult că monahismul constituie cea mai profundă şi autentică formă a gândirii şi vieţuirii ortodoxe. Sigur că la o observare atentă, aşa cum atrăgea atenţia renumitul patrolog Stylianos Papadopoulos, în teologia academică putem observa că nu există multe referinţe despre monahism. În aproape toate manualele de dogmatică din perioada actuală, în capitolul referitor la eclesiologie nu există nicio menţiune despre importanţa monahismului în cadrul trupului eclesial. Lipsa aceasta este mai puţin simţită în Biserica noastră, având scrierile Avei Ghelasie care fundamentează şi dogmatic rolul călugărilor în Biserică, ca Trup al lui Hristos.
+ VARSANUFIE
Arhiepiscopul Râmnicului
(Cătălin RUSU)
