Percepția pictorului transformă datele vizibilului, oricât de terne, în spectacole de tușă și culoare. Pentru autorii moderni, adevărul pânzei pictate își impune autonomia, cu autoritate, îmbogățind lumea elementelor existente, grație infinitelor posibilități oferite de interpretarea subiectivă. Pentru Jean Al. Steriadi, o banală piață devine oportunitate de experiment re-constructiv, prin care volume și planuri figurative devin tangente la abstract. Dinamica tușelor atent ordonate poartă gândul spre spontaneitatea tipică schiței surprinzând instantaneul unei metamorfoze non-finite. Totuși, semnătura autorului indică atributul definitiv al operei finalizate. Verva pensulației sugerează întrucâtva forfota unui loc vivace și proteic, stabilizându-se către registrul îndepărtat al imaginii – cel dominat de elemente arhitecturale recognoscibile. Interesul pictorului constă atât în reprezentarea locului, cât și în surprinderea manierei de înregistrare vizuală, privirea focalizându-se asupra liniei îndepărtate a cadrului, în vreme ce planul apropiat își disipează limpezimea într-o neclaritate estetică de mare efect pictural.
În imagine, vă prezentăm lucrarea „Piața mare” din colecția de pictură a Pinacotecii București. (dr. Liana Ivan-Ghilia, muzeograf)
Via Pinacoteca Municipiului București
