Am cinci cuvinte-nșiruite,
Ce doar iubirea-ar însemna,
Nădejdi și vise ne-mplinite
Ar prinde- n vals și ar dansa.
Caci a iubi e omenește
În chinga ei, iubirea-adună
Atâtea gânduri ostenite
Și trandafiri păliți de brumă,
Ce-și plâng în focul lor mocnit
Îngemănare și tortură.
Și dorul, și ruga, și jalea
Din inimi iși cântă-n vioară
Ștergănd tremurândele lacrimi
Ce curg, căci încep ca să doară.
Din sparte clepsidre, se scurge
Un sărut, prin roua virgină
Spărgând în bucăți amintiri
Risipite prin lut si prin tină.
Un curcubeu pe cer, doar trimite
Speranțe, să poarte prin a vremilor toacă
Pierdutul să-l afle
Găsita să-l stie
Povești de iubire să scrie
Prin praful de stele și-ntinsele ape
Prin crinul grădinii și spinul iubirii…
(Nadia Uriam)
