Prima amintire despre ziua mea e de pe la 5 ani, poate 6,
când maica-mea ne-a adunat pe toți copiii de la bloc în miezul zilei, ne-a băgat in casă, pregătise tot felul de sandwichuri mici, cu tot felul de bunătăți și ouă umplute, făcuse și pateuri cu brânză,
carafe cu limonada din care ne turna in paharele cu picior, alea care făceau ape-ape și cu care eu nu aveam voie să mă joc, pe urmă a adus cu măsuța cu rotile un tort mare, lumânări,
cântat, îndopat,
în orice caz a fost o mega-surpriză.
Altfel, sufeream la aniversare, că era vacanță și nu puteam să duc bomboane la școala, să mă pupe toată lumea și sa-mi cânte la mulți ani,
tovarășii de joaca erau in general plecati, prietenii la fel, nu-mi prea aduc aminte de petreceri de ziua mea de copil.
Mai tarziu, pe la liceu și după, am luat-o, compensatoriu, cu chefurile. Cred că pe atunci le ziceam bairame (bairamuri?!), deși mă enerva rău sonoritatea cuvăntului, mi se părea grețos ca patru bucati de baclava mâncate una după alta. Sau ca lichiorul de ouă, am făcut o dată, god, ce porcărie sinistră a ieșit.
Habar n-am, în schimb, ce-am făcut la majorat, nu mai țin minte.
La 20 de ani, însă, mi-am dus prietenii la Costinesti. Au fost niște zile (mai ales nopți, că ziua dormeam) foarte de pomină,
mai stiu ca exact in seara de 25, in discotecă s-a oprit muzica și baietii din gasca au facut un cerc in jurul meu, era 10 și-un sfert, ora la care m-am născut, am dat să plec, să mai beau poate o bere, nu m-au lăsat,
a început brusc Radio Vacanța Costinesti – lucram la radio pe-atunci și fusese un complot general, am primit dedicatie, cu la mulți ani, Oana, te iubim, să rămâi mereu tânără și, evident, Alphaville cu Forever young și m-au luat pe sus, am plutit,
am plâns
că mi se părea că am îmbătrânit. Și de emoție, normal. Am primit atunci și-un tricou cu Forever 18, îl am și-acum.
Din lungul șir de petreceri care-au urmat, îmi amintesc destul de clar de vreo două,
una încheiată cu o baie la răsărit, am sărit îmbrăcați in lacul Herăstrău (terasa era pe mal) și o alta când am dansat, tot in zori, pe mese. Cu ospătarii și cu barmanul, absolut dirty dancing, time of my life.
A, și de una la NudiBar, la 2 Mai. Mai pe nudism, spre dimineața, cu baie in mare pe dunga roșie a soarelui și-apoi cu băut sampanie din cochilii de rapane (nu-mi place șampania, mi-a fost groaznic de rău apoi) cu scaunele aliniate în apă, în locul unde se spărgeau valurile.
Pe după 30 de ani, am dat o pe opulență și pe organizare și totul a culminat cu o petrecere monstru, in curte la Magurele.
Cred că acum vreo 10 ani, că am filmări in care tuia sunt mici,
cu lăutari care au cântat orice fel de muzică (inclusiv balade rock) vreo 10 ore (veniseră pentru 4), aveam tone de sticle ținute in cădițe cu gheață, foc de tabără și mulți oameni, unii pe care nu-i cunoșteam, printre care doi greci (trei?) pentru care muzicanții au prestat sirtaki și s-au umplut de bani.
Am secvențe și din alți ani,
eu și-un un prieten, răsturnați pe șezlonguri, era spre dimineață, tuna și fulgera spectaculos deasupra noastră, ploua tare și noi nu ne mișcam, priveam beți și fascinați spectacolul de pe cer sperând să fulgere mai aproape, și mai aproape, să vedem noi mai clar dunga de lumină, era aproape mistic până a venit Ștefan și ne-a băgat cu forța in casă,
în altă dimineața, tarziu, am cântat până la prânz Maria Tănase, asta după ce am amestecat toate băuturile rămase de peste noapte, m-a durut capul trei zile,
altădată, la o terasă de pe Popa Nan, s-a lăsat cu baie generală cu un furtun din care am făcut arteziană, ca era prea cald,
i-am stropit pe toți clienții din cârciumă, să-i răcoresc și pe ei și-a trebuit să le dau de băut ca să uite că-s uzi, pe urmă am plecat la mare direct,
am intrat la 7 în zori în curtea Stelei din 2 Mai, pe tocuri și cu rochiță strâmtă, albastru-indigo, am trezit-o din somn și am rugat-o să-mi facă dovlecei pane cadou. Mi-a făcut, mi-a dat o rochie de-a ei de pânză topită roz, era roz, șlapi și m-a trimis la culcare în camera din spate, aia cea mai racoroasă.
Au fost multe momente mișto, x-treme, adventure, my friend the wind, summer time, somebody to love and nothing else matters, those are the days of my life, n obliez jamais, m-am născut vara, în tot felul de lumi, mi se amestecă in ele anii și prietenii,
multă vreme mi-era foarte clar ce vreau sa fac de ziua mea și-n anul următor,
pe urmă n-am mai știut exact, nu mi s-a mai părut important,
iar acum nu mai știu deloc.
So, finaly,
I m not young enough to know everything
and It s not bad at all
#48
(Oana Costea)
