close
Cronică

Portița e mereu deschisă spre visare

Portița e mereu deschisă spre visare

La Gura Portiței nopţile se petrec fără lună, în aşteptarea lunii noi. Ea se lasă anunţată de o pleiadă de stele. În devenirea lor strălucitoare, stelele stropesc cerul până îl perforează ca să te lase să pătrunzi‭ ‬ ‭ ‬în‭ ‬ ‭ ‬lumi‭ ‬ ‭ ‬noi.‭ ‬ ‭ ‬Jupiter‭ ‬ ‭ ‬e‭ ‬ ‭ ‬singurul‭ ‬ ‭ ‬reper‭ ‬ ‭ ‬decisiv‭ ‬ ‭ ‬ce‭ ‬ ‭ ‬indică‭ ‬ ‭preschimbarea‭ ‬ ‭ ‬lunii,‭ ‬ ‭ ‬a lumii…

Stă ascuns în spatele orizontului şi îşi trimite lumina cucernică spre cerul nopţii, în semicercuri radiale, unele mai luminoase decât altele. Din aura planetei se desprind picături de lumini fluorescente şi străpung apa mării, din adâncuri spre suprafaţă, până când cele două dimensiuni devin un tot unitar. Sunt licuricii nopţii atraşi de curenţii calzi care amestecă aici, apele dulci cu cele sărate. În lumina ‭ ‬zilei, marea îşi preschimbă ‭ ‬nuanţele ‭ ‬după cum simte soarele. Deşi e o mare neagră cum o cunoaştem cu toţii, soarele o îmbunează atât de mult încât o face să devină turcoaz, alteori verzuie şi poate fi şi portocalie dacă gândul tău se lasă convins de imaginație. Nisipul devine complet alb, neteg, o suprafaţă imuabilă în care se pierde orice semn al mării. E de un alb imaculat şi atât de strălucitor încât ai crede că soarele şi-o desprins o rază uriaşă şi a aşezat-o aici ca să creeze o potecă subtilă spre infinit. La scurt timp, un nor negru uriaş întunecă cerul şi marea îşi preschimbă culoarea în gri. Apoi se lasă acoperită de o peliculă densă de ploaie care îi alungă treptat cormoranii. E o ploaie de scurtă durată şi prezența ei, rămâne pe plajă, amprentată în textura firelor de nisip. Ploaia şi norii se pierd în larg şi în urma lor, orizontul rămâne un contur alb, perfect linear care ridică, din ce în ce mai sus, cerul zilelor de vară.

La‭ ‬ ‭ ‬Portiţa, când‭ ploaia se oprește, ‬marea‭ ‬ ‭ ‬rămâne‭ ‬ ‭ ‬statică,‭ ‬ ‭ ‬se‭ ‬ ‭ ‬odihneşte‭ ‬ ‭obosită ‬d‭upă ‬îmblânzirea furtunii. În îndepărtare, se ridică din ape siluetele unor delfini solitari care trag discret cortina nopţii. Reapar licuricii mării şi înaintează spre mal de parcă ar vrea să evadeze. Somnul se aşterne şi te face ostaticul nopţii.
Când te vei trezi, acolo pe plajă albă, soarele îţi va zâmbi de la răsărit, cu lumina lui roşiatică şi îţi va promite o zi fără ploaie, nori sau furtuni stinse în larg de bătălia cu marea.

#bucura-te #dobrogea #guraportitei

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.