Poștașul Cuvintelor printre vagoanele vieții
(cronica şedinței de cenaclu din 31 oct. 2022)

Ultima zi a lui Brumar, printre frunze desperecheate de trunchi și dovleci rotunzi sau sculptați, ne poartă pașii la Filarmonica „Paul Constantinescu”. Aici, simfonia toamnei ascute simțurile cuvintelor.
Mihai Ioachimescu ne prezintă, în cadrul rubricii Cine-filonul, pelicula cinematografică Cercul poeților dispăruți. Scenariul original este semnat de Tom Schulman pentru filmul Dead Poets Society -1989, în regia lui Peter Weir, cu Robin Williams si Ethan Hawke în două dintre rolurile principale. În 1990 Cercul poeților dispăruți a câștigat un Oscar pentru scenariu, premiul BAFTA pentru cel mai bun film al anului, premiile Cesar si David di Donatello pentru cel mai bun film străin, adunând în total 13 distincții si 14 nominalizări. Filmul relevă modelul profesorului care vede și înțelege ceea ce este ascuns în fiecare elev și se dedică pentru valorificarea potențialului tinerilor. Atunci când carismaticul profesor John Keating ajunge să predea la o școală traduțională de băieți, metodele sale neconvenționale de predare aduc un aer proaspăt sistemului. Keating reușește să își inspire studenții să își urmeze pasiunile, să-şi assume propria identitate asume și să accepte provocările, chiar dacă multe dintre situații contravin tradițiilor.
Tainele tuaregilor din Africa ne sunt dezvăluite de către Emilia Luchian. Tuaregii, „cei abandonaţi de zei” din deşertul Saharei, şi-au păstrat stilul de viaţă de-a lungul anilor. Detaliile cu adevărat facinante legate de cultura acestora stau însă în drepturile şi libertăţile de care se bucură femeile. Acestea, deşi trăiesc într-un trib islamic, au voie să umble cu feţele descoperite şi să aibă mai mulţi parteneri sexuali înainte de căsătorie. Spre deosebire de celelalte popoare musulmane, în cultura tuaregilor bărbaţii sunt cei care îşi acoperă faţa, nu femeile. „Femeile sunt frumoase. Ne dorim să le admirăm chipurile”, a fost explicaţia pe care a primit-o Butler. Datorită stilului lor de viaţă libertin, femeilor li se permite să se căsătorească mai târziu decât în alte triburi. Până atunci, sunt curtate de bărbaţi cu poezii, aceştia petrecând ore în şir „meşterind” la poemele care îi vor ajuta să câştige inima alesei lor. Şi femeile, la rândul lor, sunt învăţate de mame să le scrie poezii elogioase viitorilor soţi. Spre deosebire de alte culturi, femeile nu îşi pierd puterea şi drepturile în faţa bărbaţilor atunci când se căsătoresc. De fapt, ele deţin casa şi animalele, care sunt o resursă nepreţuită pentru tuaregi.
Cele mai recente poeme sunt citite de către Lumința Bratu, Așer Negoi, Ionel Sima și Ramona Müller. Ofelia Davidescu ne încântă cu o proză scurtă.
Noua rubrică Lecția de poezie ne reîntoarce la forma primă a conținutului poetic, lucru pus în evidență de către Luminița Bratu (Vasile Voiculescu) și Mihai Ioachimescu (Psalmul 55).
În continuare, Ramona Müller ni-l prezintă pe invitatul serii, George Tei. Cunoștințe vechi, cei doi se știu de la debutul Ramonei la Buzău din 2016. Poetul George Tei s-a născut în București în 1946, în cartierul Tei-Toboc. Are 6 strănepoți și 8 nepoți derivați din cei 4 copii. Absolvent al Școlii Profesionale de construcții-montaj, Ion Gheorghe , pe numele său adevărat, va acumula 41 ani de activitate ca lucrător la Poșta Română. Din aceștia, peste 27 ani a lucrat pe vagoanele poștale. Prin octombrie 1983, după operația de menisc la genunchiul meu drept, începusem să mâzgălesc hârtia. Cineva m-a îndrumat către cenaclul literar „Camil Petrescu”, care își desfășura activitatea în interiorul bibliotecii cu același nume, din cartierul bucureștean Drumul Taberei – Favorit. Mentorii cenaclului erau Valentin Deșliu și Nicolae V. Coban, ne mărturisește invitatul nostru. Îndemnat de mentorul său, Valentin Deșliu, Ion Gheorghe își alege pseudonimul de George Tei. Crede în prietenia adevărată și are numeroși scriitori și actori de renume în lista lui de prieteni.

A publicat mai multe cărți de poezie: „Fratele meu geamăn” – rondeluri (1995), cu o prefață a acad. Al. Balaci; „Lasă-mi dragostea” (1998), „Nu cer să mă iubiți” – rondeluri (2001), „Anna Perena” (2001), „Marsupiul îngerilor” – acrostihuri (2004), „Bolnav de timp” – selecție din cărțile publicate (2007), „Miza pe 1″ (2008), ”Niciodată Cuvintele” (2011), ”Muntele din mine” (2013), ”Remember” (2016), ”Scrisori către tine”(2020) etc. Deține numeroase premii naționale și regionale pentru poezie. Ramona Müller menționează faptul că știe, din surse personale și sigure, că multe dintre volumele poetului George Tei se găsesc în rafturile bibliotecii Familiei Regale.
În ciuda cârlionților albi și a bărbii ninse, George Tei este un poet fără vârstă. Sonetul este prințul moștenitor al liricii din Cartierul Tei. Cu un vădit simț al valorii recunoscute, dar și al modestiei, ne povestește numeroase fragmente din viața personală și literară care îi definesc orizontul de trăire și marchează nostalgia timpului.
Mă împrietenisem cu medicul care m-a operat, doctorul Iulius Schreithofer. Clujean. Lucra pe atunci la Spitalul CFR 2. După un timp a hotărât să se-ntoarcă definitiv în orașul natal. Dar înainte de plecare i-am făcut o invitație la masă. Cum nu se găseau de niciunele – era o artă să faci o masă – abia am convins-o pe nevastă-mea să imprumutăm niște bani și am comandat mâncarea de la un restaurant. Seara i-am scris o poezie soției mele, pentru că m-a înțeles. A doua zi, când eram cu toții așezați la masă, am ridicat primul păhărelul de coniac și am anunțat că am ceva de spus. Am citit poezia. Prietenul Iulică mi-a spus:”Bravo, George, ai talent!”. Autorul ne declară cum a încercat și încearcă să pătrundă în interiorul instituțiilor de învâțământ bucureștene sau din țară prin diferite forme sau proiecte, convins fiind că literatura contemporană are un rol definitoriu în dezvoltarea personalității.
În prezent este redactor-șef la Revista de cultură Contrast literar. Din colectivul de redacție mai fac parte Cornel Păunescu, Andra Duminică și Eugen Cristea. Membrii cenaclului s-au bucurat din plin de revistele primite în dar. La invitația poetului, fiecare dintre colegii noștri alege un număr al paginii cărții, din care să citească George Tei. Atmosfera caldă și prietenească dezleagă cuvintele și sentimentele în propria lor cale. Fie că este vorba despre Rondelul mioritic, Rondelul lucrătorilor de poștă, Rondelul alb sau de sutele de sonete adunate în ciorchini de sentimente, poezia lui George Tei dăruiește Întreaga veșnicie din cuvinte. „Eu sunt creat de Dumnezeu să ard mai mult sau mai puțin în fiecare” afirmă George Tei, poet remarcabil al culturii contemporane.

Prezența sa ne-a încântat și considerăm că vitalitatea și spiritualitatea autorului sunt componente de bază cuprinse în propriul filon literar.
Înmulțindu-se în grabă, transformându-se-n suspine.
Cu tăcerea de te lauzi, crezi că viețile-s cuvinte
În această lume crudă ce se laudă pe sine/
Dacă nu îți aperi timpul care, încă, nu te minte
Cine să îți creadă versul și căderile în tine?
Viitor rămas în urmă și trecut cătând ʹnainte…
Sonet XI-George Tei
*cronică şi fotografii: Ramona Müller
**sub coord. Asoc. “24pharte” ~ Nu există patriotism fără patrimoniu; preşedinte Ioan Vintilă Fintiş; secretari literari Ramona Müller şi Ana Nedelcu