Mintea şi Simţurile se Iconizează cu greu. Doar prin Ritualul Icoanei, încet, ies din sine şi se „Divinizează”
Hristic. Mintea şi Simţurile sunt Magii din noi, care Îngenunchează în faţa Icoanei Maicii Domnului cu Pruncul Hristic în Braţe. Mintea aduce ca Dar Aurul-Mintea Însăşi, cu toate facultăţile ei. Inima aduce ca Dar Imaginaţia-Smirna.
Iar Simţurile aduc Tămâia-arderea de bună mireasmă. Mintea este Prima care trebuie să „Îngenuncheze” în faţa Pruncului Divin. Mintea cu Smerenie trebuie să Primească Taina Revelaţiei Hristice.
– Fiule, Duhul Isihiei începe să Lucreze în tine. Modalitatea aceasta Neofitică este totodată o Purificare şi o Luminare. „Negativul” din noi este aşa de mare, încât cu greu cedează. Sfinţii Filocalici ne vorbesc tocmai de necesitatea, mai întâi de toate, a „despătimirii”. Sfaturile Filocalice sunt amănunţite şi concrete. Nu neglija să le citeşti cât mai des, ca să înveţi bine „ostăşia” Duhovnicească.
– Moş-Avva, ce îmi place mie la specificul Pustnicului Neofit este Iconarea sa directă care Acţionează tocmai pe „direcţia” Isihiei. Noi, cei „lumeşti şi negativi”, avem nevoie în primul rând de Resacralizare. „Autosacralizarea” este modalitatea antică. Creştinismul ne arată Sacralizarea prin Sacrul Cel Dincolo de noi. Majoritatea vorbesc de „Divinul din interiorul nostru”. Divinul nu este în noi, ci Dincolo de noi. Mulţi se „autodivinizează” prin Divinul ce Vine în noi, pe care şi-l asumă. Divinul este Icoana în faţa Căreia noi trebuie să stăm Îngenuncheaţi. Divinul este în noi doar dacă stăm Îngenuncheaţi în faţa Lui. Noi suntem Luna în Lumina Soarelui Divinităţii.
– Fiule, aici este tocmai specificul Filocalic Carpatin al Pustnicului Neofit. Dacă îi citeşti cu atenţie pe Sfinţii Filocalici, vei vedea că ei fac o distincţie între Mintea de „afar㔺i Mintea Duhului din Lăuntru. Mintea din „afară” este Biserica-Maica Domnului, iar Mintea Lăuntrică este Preoţia-Fiul Hristic.
– Moş-Avva, din Practica celor Două Trepte ale Vieţii Isihaste am dedus în primul rând faptul clar al specificului Isihasmului, ca Întrupare a Divinului în Minte, nu ca „autodivinizarea” Minţii. Mintea o „golesc” de conţinutul ei mental, dar nu o las „goală”, ci o Umplu cu Supramintea Divinului. Mai mult, Mintea nu se „autodistruge” (ca în misticile metafizice filosofice), ci se face Icoană-Biserică ce ţine în Braţe pe Pruncul Hristic. Astfel Mintea-Biserica se Odihneşte în Hristos şi Hristos se Odihneşte în Minte-Biserică. Este Isihia, Odihna Dublă şi egală de Icoană.
Vă rog citiți cartea pentru detalii! Dați click pe link!
http://chipuliconic.ro/wp-content/uploads/2018/05/Memoriile-unui-isihast-vol-4_tipar.pdf
(Cătălin Rusu)
