close
PoeziePromovate

PREOTUL ȘI PREASFINȚITUL

 

Într-o țară ortodoxă, mai la sat, într-un cătun,
I-a fost dat să-și păstorească turma sa un preot bun..
Era milostiv și darnic, însă nu era perfect,
Căci eroul povestirii avea un urât defect:

Mai trăgea și el cu șprițul, nu ca toată lumea, rar..
El duhnea a băutură chiar și când intra-n Altar!
Îl știau enoriașii și așa îl tolerau,
Dar, să zicem adevărul, mulțumiți ei nu erau,

Fiindcă tre’ să recunoaștem: nu e de la Dumnezeu
Ca să-I umble slujitorii având nasul roș mereu!
Însă la o Liturghie, când a fost pe la Vohod,
Apărând duhnind a zaibăr, cu veșmântul plin de glod,

Ținând Darurile-n mână, cum e obiceiul sfânt,
Clătinându-se prea tare.. se vărsară pe pământ!
Încă nu erau sfințite (binecuvântate doar),
Dar sătenii se smintiră de-așa preot “fără har”!..

Și s-a adunat tot satul și atunci s-au hotărât
Ca să scrie la Episcop despre cazul cel urât..
Iată, deci, că Preasfințitul când scrisoarea le-a primit
A dorit să-i viziteze, ca să vadă ce-au pățit..

Înainte ca să facă o scrisoare de răspuns,
Luând doi dintre diaconi, la săteni el a ajuns.
Cu atâta bucurie preotul îi găzdui,
Că săracul Preasfințitul.. foarte tare se uimi..

“Dar ce vânt frumos V-aduce, Preasfințite, pe la noi?..
De știam de dimineață, eu frigeam vreo două oi!
De-ați intrat la mine-n casă, chiar curând n-o să ieșiți,
Toarnă, doamnă preoteasă, vă rugăm serviți, serviți..

O bucată de slănină, niște pui.. Vă rog, și caș..
Maine doamna preoteasă trage-o fugă la oraș.
Seara asta, Preasfințite, cu ce-avem ne-om descurca,
Însă mâine, toată ziua bucuroși ne-om ospăta!

O mămăliguță caldă cu sarmale d’alea reci..
Stați o clipă, Preasfințite, s-aduc niște vin din beci”!
“Vai de mine, om ca ăsta n-am văzut în viața mea”
Se gândește Preasfințitul, “Doamne, ce păcat că bea..

Cum să-i zic de dimineață c-am venit să îl depun?..
Doamne, mare Ți-e puterea, cum voi reuși să-i spun?..
Fiindcă nici așa nu poate, să își bată joc de Har..
Ce exemplu dăm la lume cei sfințiți pentru Altar?..

Turma nu-l urmează, oare, totdeauna pe păstor?..
Să îți râzi de cele sfinte înaintea tuturor”?
Înțelegeți, cred, cu toții că săracul Preasfințit
Pân’a reușit să-adoarmă, tare mult s-a chinuit..

Și a fost să îi răspundă la-ntrebări al nostru Domn
Nu în timpul rugăciunii, ci subtil, târziu, în somn..
Obosit de frământare și de-atâtea osteneli,
Chiriarhul se scufundă într-un somn cu sforăieli,

Dar nici bine nu adoarme, că de-odată năvălesc
Mii de corpuri luminoase ce pe el îl îngrozesc!
Spirite?.. Fantome?.. Duhuri?.. Știe numai Dumnezeu..
Vin cu toate la Episcop și-l amenință mereu:

“Nici prin cap să nu îți treacă mâine să îi faci vreun rău;
El e salvatorul nostru, tu.. să-ți vezi de drumul tău!
Să-i dai pace, să-i dai pace, nu-l goni de la Altar,
Numai el ne mai iubește, e un preot plin de har”!

Deci în zorii dimineții Preasfințitul amărât
Îl chemă în mare taină pe Părintele pârât:
“Spune, dragul meu Părinte, datoria cum ți-o faci?
Cum slujești la Liturghie? Crezi că lui Hristos Îi placi”?..

Pătimașul nostru preot, om cu sufletul smerit,
Îi răspunse: “Preasfințite, de când sunt hirotonit,
Pentru Sfânta Liturghie mă trezesc la ora trei:
Dimineața patru ore eu îi pomenesc pe ei”!

Și îi zice câtă lume pomenea la Liturghii,
Mii și alte mii de nume, pentru morți și pentru vii..
“Mai ales mi-e tare milă, zise el, de adormiți,
Căci, săracii, n-au pe nimeni, zac în iad nepomeniți”..

Și îi spune la Episcop că-n Altar e un dulap
Plin cu saci de sărindare pentru morți, dar mai încap!
I se umeziră ochii Preasfințitului bătrân..
“Uite, dragul meu Părinte, deocamdată eu amân

Hotărârea ce-o luasem, să te-mpiedic de-a sluji
Fiindcă ai smintit poporul. Dar de-acum nu-l mai sminti!
E păcat de tine, frate, om cu sufletul milos,
Să-L batjocorești prin patimi pe al nostru Domn Hristos!

Tare mai ajuți cu milă sufletele-ajunse-n iad,
De aceea-n clipa asta să-mi promiți: EU NU MAI CAD”!
Plânse preotul în hohot, cum ar plânge un copil
Și promise la Episcop cu glas stins, smerit, umil

Că de astăzi înainte, câte zile-o mai avea,
Băuturi îmbătătoare el nicicând nu va mai bea..
L-a iertat atunci și satul, îndemnat de Preasfințit
Și apoi în armonie împreună au trăit..

O minune-adevărată, scrisă-n rime pentru voi..
Să vă amintiți, prieteni, nu ne mai bârfiți pe noi,
Cei ce-n Sfintele Altare cu sudoare ne căznim
Și rugându-ne cu lacrimi, Domnului Hristos slujim..

(Preot Sorin Croitoru)

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.