Aceasta încă n-ar fi cea mai mare problemă. În definitiv, n-ar fi primul partid care vine cu promisiuni despre care apoi se dovedește că nu știe cum să le atingă.
Marea problemă este că, în această chestiune răsăriteană atât de complicată, combinația de emoție și diletantism se poate dovedi explozivă. Iar a merge la Maia Sandu și a-i cere să facă Unirea pentru că, nu-i așa, e româncă – așa cum sugera interlocutorul nostru – este o afirmație de o candoare înduioșătoare.
Să explic.
În Republica Moldova există divizări imense, identitare și de orientare strategică. Alegerea Maiei Sandu în funcția de președinte a fost expresia unei puternice opțiuni pro-europene a societății moldovenești. Dar din această majoritate pro-europeană, doar o parte este și pro-unionistă. Motivele pot fi multe, dar aceasta este o realitate de care trebuie să ținem cont.
Ca să nu mai vorbim că există minorități, de la cea ucraineană la cea găgăuză și rusă – toate vorbitoare de limbă rusă – care resping ideea unirii în așa măsură încât sunt gata să producă tulburări grave, sprijinite, evident, și de Kremlin. Și nici calea europeană nu le surâde.
Când președinta aleasă Maia Sandu se pregătește să preia funcția cu un guvern și o majoritate parlamentară ostile, a apăsa pedala unirii are mai degrabă potențialul de a diviza societatea și mai ales partea ei pro-europeană, care o susține pe Maia Sandu.
Cine ar câștiga din asta? Nu trebuie să fii cine știe ce expert în problemele locului ca să-ți dai seama. Există o putere care își bazează acțiunile tocmai pe adâncirea diviziunilor, pe sporirea neîncrederii și stimularea tulburărilor politice și sociale. Iar aceasta este, evident, Rusia.
Nu există nici cea mai mică dovadă că AUR ar fi cumva o creație a laboratoarelor Kremlinului, dar nici nu e nevoie de asta. Moscova poate fi bucuroasă că jocurile ei sunt făcute de alții, pe gratis. E mai ieftin și chiar mai eficient.
De fapt, interesul României în acest moment este ca Republica Moldova să devină un stat mai bine guvernat și mai apropiat de valorile europene. Iar pentru aceasta, Maia Sandu trebuie ajutată ca, într-un fel sau altul, să se poată baza pe o majoritate reformistă.
Doar așa, tot mai mulți membri ai minorităților rusofone își vor da seama că o vor duce mai bine în Europa decât în Rusia oligarhilor și verticalei puterii. Și că, da, drepturile lor de minoritari vor fi mai bine respectate. Iar pârghiile de acțiune ale Kremlinului se vor reduce semnificativ.
Și așa, mai târziu, s-ar putea pune baza unui proiect unificator. Sub ce formă, rămâne de văzut.
Momentul de la 1918 rămâne cel mai luminos al istoriei noastre, dar am fi niște copii naivi să credem că s-ar mai putea repeta în felul acela. Lumea și Europa s-au schimbat fundamental. Un proiect național astăzi nu poate fi imaginat în afara realităților și valorilor europene.
Realități și valori pe care AUR, din păcate, le respinge, cantonându-se într-un imaginar de secol XIX.
Desigur, nu avem vreun motiv să le punem la îndoială buna-credință sau voința, doar că acestea, alături de patriotismul exaltat, nu sunt deloc suficiente.
(Ovidiu Nahoi – rfi.ro)
Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România – rfi.ro
