Ne plâng poeții printre paginile-obtuze
Dilatând chiar versul din colțuri de cenușă,
Nebuni cu cicatrici, ei mai cred în muze
Și-acceptă la tarot duelul cu mănușă.
Anonimi cu pluta vâslind cuvintele sedate
Se-ntrec cu umbrele dintre răvașe,
Lacomi de boem sub fețele mascate
Declină pustiul plin dintre orașe.
E vremea existenței prinsă-n frâu prea strâns,
Spectacolul sumar se-mparte pe din două.
Un ochi râde, iar celălalt de n-ar fi plâns
Pentru voi între coperți s-ar fi făcut rouă.
Ne plâng poeții printre paginile-obtuze,
Procurorii decorați cu semne de lectură,
Omagiați în taină, rămân doar călăuze
În a Poeziei cosmică pictură.
(Ramona Müller)
Foarte frumoasă poezia, mai vrem…