“Timpul trece pe unde trece cu mai multă repeziciune sau cu încetineală de dragoste. La Ploieşti, bunăoară, unde minunatul profesor de istorie Nicolae Simache, a cărui amintire o evoc eu acum cu lacrimă în
MULLER Ramona
iubirea aproapelui niciodată departe încrucișează fluviile în rama ferestrelor închise locuim în cartierele de cerneală unde blocuri pline de egouri trăiesc fandosite și se tem că vor fi părăsite va fi cineva care să
Revenirea la poezie, revenirea la artă, revenirea la noi... Rubrica "Revista presei " prezentată de Ioan Vintilă Fintiş pune în evidență ultimele apariții editoriale ale revistelor: Luceafărul de dimineață, Cafeneaua literară, Actualitatea literară, Tribuna etc.
de-a lungul şi de-a latul drumului bătătorit se înşiră bălăriile fără garduri uşi cocoşate şi case fără umbre timpul vorbeşte aceeaşi limbă cu mine dar ridică neputincios din umeri fântânile nu mai au glas
Acolo unde ni se termină ţara sau mai bine zis acolo de unde începe, din Delta Soarelui –răsare, există un ţinut magic, puţin cunoscut omului de rând. Dincolo de necuprinsul Deltei Dunării printre sălcii bătrâne
într-o lume excesiv de banală port cămașa made în china întorc manșetele și dau din mâini ca o tarantulă pentru că mâine va fi ziua fără schimb de amabilităţi îmi scot din cap
Simfonia literară a frunzelor-cuvânt ne-a îndemnat paşii către Filarmonica Paul Constantinescu, în a doua zi a lunii noiembrie. Şedinţa Cenaclului Literar I.L. Caragiale începe cu evidenţierea Premiului Nobel din Literatură în anul 2020, introducere efectuată
Reuniţi sub bagheta lui Brumar, membrii Cenaclului I.L. Caragiale s-au regăsit în incinta Filarmonicii Paul Constantinescu, Ploieşti pentru „uvertura” literară locală. Domnul preşedinte Ioan Vintilă Fintiş prezintă în cadrul „Revistei presei” noutăţile editoriale, dezbătând căteva
Iar în râpa roşie, prăpăstioasă, din dealul viilor, sălăşluia aievea un căpcăun. Lucian Blaga După ce vom scăpa aievea de căpcăunul care ne ține limitați în spațiu, vă invit într-o excursie de o zi, nu mai
matinal orice om este o enigmă tocmai de aceea sui géneris confesiunea este o butonieră deschisă nu interviului ci monologului tainic mai este până veți avea pâinea mea pe masa voastră la cina
Este greu de crezut că Piatra Craiului a fost cândva pe fundul mării şi că actualele roci pe care călcăm au fost cochiliile ale vieţuitoarelor marine. Acum 30 milioane de ani coralii, scoicile şi amoniţii
bulevardul plin de castani răstoarnă clepsidra singurătății asfaltate e timpul când zboară claviaturi albastre din portativul pietonal în loc de note și refren ochi de pisică și clipsuri de ceară poetul dezleagă cuvinte încrucișate
Neavând o idee despre cum aş putea să încep acest articol, m-am uitat la palma mea stângă. Rănită mult de la ultimele munci agricole, o fac „căuş”, ca şi cum aş bea apă dintr-un izvor,
