Cuvintele sunt lut bun de frământat, mai ales în urbea lui Caragiale.
Şedinţa Cenaclului literar I. L. Caragiale din 20.09.2021 debutează cu rubrica „Cel mai recent poem” sub semnăturile poeţilor: Ema Petrescu, Ana Nedelcu, Ramona Müller, Maria Bem, Luminiţa Dascălu şi Eduard Rădună.
Mihai Ioachimescu ne recomandă spre vizionare filmul Filmul „‘Principiul Dominoului” regizat in anul 1977 de către Stanley Kramer, dupa romanul omonim al lui Adam Kenedy. În opinia sa, acesta este filmul perfect, în care accentual se pune pe antiteza om-sistem sau piesa de domino şi întregul joc, adică efectul de domino. Filmul propune cateva personaje speciale. Un condamnat la inchisoare, dar si trăgător de elită (Gene Hackman).O femeie frumoasă pe tipicul anilor 70 (Candice Bergen), un conspirator charismatic (Richard Widmark), colegul de puşcărie mucalit şi intrigant (Mickey Rooney – copilul teribil al Hollywood-ului), tânărul eminent şi un creier al operatiunii (Edward Albert). Intrebarea retorică prezentă în mintea spectatorului pe parcursul filmului este: Who are they ?-Cine sunt ei ? Ei sunt o organizaţie care pot scoate un om din închisoare, pot înscena atentate, pot controla oameni sau bunuri materiale..
Filmul propune ca temă de reflecţie faptul ca noi toţi suntem controlaţi, suntem prinşi într-o schemă, din care mai devreme sau mai târziu vom fi eliminaţi când nu mai respectăm ordinele.
„Cele 11 minute de istorie” prezentată de Elena Luchian ne dezvăluie lumea arabă dintr-o perspectivă mai puţin cunoscută. Califul Hārūn al-Rashīd era fiul lui al-Mahdī , al treilea calif ʿAbbāsid (guvernat 775–785) , o fostă sclavă din Yemen și o femeie cu o personalitate puternică, care a influențat foarte mult afacerile de stat în domnia soțului și a fiilor ei. Prințul mai în vârstă,Hādī , avea patru ani când s-a născut Hārūn. Prinții au fost crescuți în curtea de la Bagdad și educați în Coran (cartea sfântă a Islamului), poezie, muzică, istoria islamică timpurie și practica juridică actuală. Expediția din 782 l-a purtat în Bosfor , vizavi de Constantinopol, iar pacea a fost încheiată în condiții favorabile musulmanilor. Pentru acest succes, Hārūn a primit titlul onorific de al-Rashīd, „cel care urmează calea cea bună” și a fost numit al doilea succesor la tron și numit guvernator al Tunisiei, Egiptului, Siriei, Armenia și Azerbaidjan, cu tutorele său Yaḥyā în calitate de administrator real. Aceste mișcări au fost probabil concepute de al-Khayzurān și Yaḥyā. Se spune că cei doi au indus-o pe Al-Mahdī să-l facă pe Hārūn succesorul său imediat, dar al-Mahdī a murit în august 785 fără a schimba oficial succesiunea.
A avut relații diplomatice cu China și cu Carol cel Mare. Acestuia din urmă, într-un schimb de daruri, i-a trimis un ceas deosebit, care funcționa cu apă, marcând orele prin căderea unor bile de bronz într-un vas în timp ce niște figurine care reprezentau cavaleri ieșeau pe niște uși care se închideau în urma lor. Ceasul a făcut o impresie deosebită în Europa Occidentală.
Protagonistul serii, Raul Sebastin Baz ne prezintă câteva poeme şi istorisiri din viaţa palpitantă a comunelor din judeţul Prahova. Pe măsura amplitudinii sale spirituale, scriitura lui Raul Sebastian Baz analizează cu nesfârşită răbdare baza teoretică şi dosarele vremurilor apuse pentru a pune în scenă personaje şi situaţii bine temperate, dar condimentate subtil intertextual. Situaţiile de viaţă, mai mult sau mai puţin reale, marchează o realitate imediată prin reconstituirea mediului rural al secolelor trecute şi prin juxtapunerea argumentelor vieţii cotiene.
Casa melcului
Pășește cu grijă pe alee –
dacă nu ești atent, ai putea
să zdrobești casa melcului.
Nu te lăsa ademenit de
culorile grădinii după ploaie,
nu asculta sunetul picăturilor
căzând pe brusturi, pune piciorul
în locul potrivit, ca nu cumva
să zdrobești casa melcului.
Te vor striga hai mai repede,
cât vrei să mai stăm după tine,
uite, aici deja se închide,
frumoasa ta iubită a devenit
nerăbdătoare, ești ultimul,
ultimul dintre ultimii, vino
odată, dar tu nu te lua după ei,
păstrează-ți atenția încordată,
ca nu cumva, din neglijență,
să zdrobești casa melcului…
Descendenții lui Pitagora (poveste din Gherghița)
“Misteriosul Eremia făcea parte dintr-o societate secretă legendară, numită „Descendenții lui Pitagora”. Înființată la Londra, nu se știe în ce an și de către cine, societatea își propunea să strângă laolaltă persoane animate de credința că societatea poate fi condusă, dar și instruită, după legitățile Armoniei Universale, Moralei, Eticii și Esteticii. Minți dintre cele mai luminate făceau parte din organizație, motiv pentru care astăzi se vorbește, în anumite loji masonice, despre faptul că progresul omenirii li se datorează în bună măsură Descendenților lui Pitagora.
Se mai spune că Eremia a refuzat să plece din Gherghița, cu toate că a fost invitat să se mute nu doar la București, dar și la Viena sau Paris. Visul lui era să obțină din nou pentru comuna lui statutul de oraș, pe care-l avusese în vremea lui Vodă Vlad Înecatul. Dar nu a reușit, din cauza unor interese puternice ale unor boieri care aveau moșii acolo și se temeau că dacă Gherghița ar fi devenit oraș, ar fi avut de plătit taxe mult mai mari. Misteriosul personaj s-a căsătorit cu o săteancă din Hătcărău, împreună cu care a locuit până la sfârșitul vieții, într‑o casă din apropierea lacului Țuianca. ”
(Ramona Muller)
