close
CronicăPromovate

Cronică literară, 2.11.2020 – Cenaclul I.L. Caragiale, Ploiești

Simfonia literară a frunzelor-cuvânt ne-a îndemnat paşii către Filarmonica Paul Constantinescu, în a doua zi a lunii noiembrie.

Şedinţa Cenaclului Literar I.L. Caragiale începe cu evidenţierea Premiului Nobel din Literatură în anul 2020, introducere efectuată de către Marian Zmaranda. El ne citeşte „Confesiune” şi „Sfârşitul verii”, creaţii literare ale americancei Louise Glück, „ o poezie care se constrânge şi care îşi refuză fumuseţi.”

La rubrica „Cel mai recent poem” recită Luminiţa Bratu – „Şah mat în 4 mutări”, Maria Bem – „ De-ale toamnei”, Nicolae Ioan Dragi- „Vise şi fărădelege”, Ramona Müller – „Sideral domesticit” şi Graţiela Avram – „ De rouă”.
Sub bagheta doamnei Emilia Luchian cele 10 minute de istorie ne poartă în vremurile îndepărtate povestindu-ne despre Zamolxis. Deși, a fost în un om înțelept, Zamolxis, a fost sanctificat de urmașii lui. De-a lungul timpului a fost și mai este numit și profet, rege, medic, reformator mitic, mare pontif, etc. A fost numit și sclav al lui Pitagora !!!, dar, nu avem nicio dovadă concludentă că Zamolxis a fost contemporan lui Pitagora, dar nici asupra perioadei în care el a trăit cu certitudine. Discipolii săi sunt menționați de Platon, care relatează concepția zalmoxiană “nu poți să vindeci trupul fără a ține seama de suflet”. Învățăturile cuprindeau și cunoştințe complexe de psihologie, (astronomie, matematică şi medicină). Curajul soldaţilor în luptă era dat de nepăsarea în faţa morţii ştiind că vor ajunge în împărăţia lui Zamolxis. Soldaţii plecau în luptă strigând numele zeului şi mureau zâmbind cu numele aceluiaşi zeu pe buze. Zamolxis este printre altele şi un eliberator, mântuitor, reformator. După ce se retrage dintre oameni în pântecul pământului, ca într- moarte iniţiatică, rămânând trei ani în solitudine şi meditaţie, Zamolxis iese tranfigurat, unindu-se cu scânteia divină din el, asemeni lui Iisus care trăieşte miracolul devenirii “Una cu Tatăl“.
Lectura de cenaclu ne aduce un posibil coleg în rândurile noastre. Eduard Rădună scrie de mai bine de 30 de ani. Poemele prezentate din volumul “Pe ţărmul din clepsidră” se caracterizează printr-o simplitate debordantă a imaginilor şi curgerea firească a versului, care încântă membrii cenaclului. Temele sunt diverse, începând de la geneza poporului român, continuând cu filosofia ancestrală şi, mai apoi, cu realitatea pământească. Zmaranda apreciază modul în care se construieşte osatura unui poem, cu simplitate şi linişte. Gabriela Petri consideră că în poezia lui Eduard Rădună, tema timpului creează un mediu vibrant capabil să reabiliteze fiinţa. De asemenea, timbrul vocal, fără excese, extrem de binefecător, are o muzicalitate fascinantă. Stilul său devine modelaj de cuvânt.

Pe fluviu
Mi-am văzut părinţii murind.
Mi-am văzut prietenul murind.
Visele mi-am văzut murind.
Pe mine m-am văzut murind.
Cugea pe râu, în jos, un grind
Şi grindul se rotea, plutind
Şi malul stâng era tomnatic,
Iar malul drept- pustiu, apatic.
Doar eu un călător extatic,
Preocupat cu infinitul
De pe ostrovul meu eratic.
De vreme ce-ntr-un act dramatic
Luntraşul îşi luase mitul,
Lăsând în urmă răsăritul.

Marian Zmaranda ne prezintă concluziile desprinse din lectura romanului “Eseu despre luciditate”, de José Saramago, continuare a romanului “Eseu despre orbire”.
“ Deși votul în alb este un drept constituțional, iată că el își pierde legalitatea când este utilizat în exces, devenind – în ochii celor care dețin puterea – o mișcare subversivă, o revoltă care atentează la stabilitatea sistemului. Văzându-și autoritatea subminată, sistemul se răzbună și pedepsește, dar o face fără o judecată solidă și irefutabilă. Iată cum democrația își arată colții de dictatură, călcând în picioare dreptatea și libertatea pe care ar trebui să le apere.”

(Ramona Muller)

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.