iubirea aproapelui niciodată departe
încrucișează fluviile în rama
ferestrelor închise
locuim
în cartierele de cerneală
unde
blocuri pline de egouri
trăiesc fandosite
și se tem că vor fi părăsite
va fi cineva care să riște
care să înţeleagă
că sfârșitul păcii
înseamnă războiul orb pe dinăuntru
undeva pe acest continent
sora mea trimite o biblie
ca parte a unui colet
văduvit de psalmi
Europa nu scrie răvașe
în sticle aruncate în mare
dar omleta o batem pe aceeași monedă
doar cuvântul trăiește pe bucata de limbă închiriată
rana mea devine rana ta
hai să fumăm din pipa păcii
și să citim testatamentul renașterii
o singură dată
la cursul de schimb
(Ramona Muller)