Am făcut aceste fotografii cu Ivan în gând, mai ales în inimă.
Să îmi reamintească cum am mers să îmi iau rămas bun la poarta casei lui părintești, așa cum și-ar fi dorit și cum îi plăcea cel mai mult, vâslind pe Dunăre.
Înconjurat de oameni care l-au prețuit și l-au iubit pentru ce a fost atât pe ape, cât și pe pământ.
Mi s-a părut la un moment dat că îl văd pe ape, zambind.
(Mani Guțău)
