Chiar dacă grija pentru limba vorbită este de cele mai multe ori absentă, limba care este „casa ființei”, Logosul, locul în care, și unde locuim în lume (limba română este patria mea, spune poetul) și fără de care am fi niște sălbăticiuni, iată cum, în chiar sălbăticia războiului, adică în adâncul unuia dintre cele mai mari pericole, tocmai acest cel mai neînsemnat lucru – căci așa apare limba, ceva derizoriu, dacă avem asupra ei o viziune sălbatică și insolentă – ajunge să fie și să se impună ca fiind grija noastră salvatoare.
Astfel, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat, într-un interviu acordat televiziunii Dojd, cotidianului Kommersant și saitului Meduza, că respectă „limbile națiunilor vecine”, cu referire implicită și la limbile care sunt vorbite de concetățenii dumnealui, asta înseamnă inclusiv limba română.
Reamintim aici, ca o flagrantă și impardonabilă lipsă de atenție, față de fapte mai întâi, dar pornită, desigur, de la ceea ce astăzi Volodimir Zelenski are în vedere și anume limba vorbită, faptul că, într-un discurs oficial, în A. D. 2020, același păstor de azi al limbii celei vorbite, declara că „Bucovina de Nord”, adicâ partea de nord a Bucovinei, „a fost ocupată de români”.
Și tot ca o rea-amintire, Statul Român nu a sancționat în niciun fel aberația lui Volodimir Z. cel de atunci.
Dar ce nu fac statele, fac oamenii și ce nu fac oamenii, face limba vorbită, așa încât la răstimpuri să fie învederat oamenilor, cum zice filosoful, că nu noi vorbim limba, ci limba ne vorbește pe noi.
Așadar, limbii care face să ne vină mintea la cap, mulțumim noi aici, iar d-lui Volodimir Zelenski îi dorim, să-i dea Dumnezeu, mereu la vreme, gândul cel bun!
Ilie Bernea
