Astăzi este o zi în care mă gândesc la iubire, la contopirea sufleteasca a doi oameni care, în fața lui Dumnezeu au devenit unu.
Astăzi este ziua căsătoriei bunicilor mei, Regele Mihai și Regina Ana, este ziua în care s-a născut familia din care și eu, peste 37 de ani, veneam pe lume. Îmi amintesc verile când mergeam cu bunica, Regina Ana, la pescuit. Cu ea trăiam minunate clipe în natură, făceam sport. Au fost clipe incredibile, cu umorul și fantastica ei capacitate de a se situa la nivelul celui cu care vorbea… Ea m-a învățat golf, mi-a cultivat încrederea în mine.
Bunicul se interesa mult de ceea ce învățam eu la școală și completa acolo unde găsea că este cazul. Îmi povestea despre Clasa Palatină, despre profesorii și colegii lui, despre mașini și tainele motoarelor. Bineînțeles că subiectul cel mai frecvent era România, istoria și suferințele ei. Puterea adevărului. Ceva mai târziu am văzut o asemănare între biografia din adolescență a bunicului și a mea. Din motive diferite, la acea vârstă, amândoi am fost departe de mamele noastre.
Mi se întâmplă adesea să intru în ”filmul” acelor ani de copilărie. Dincolo de întâmplările, mai mult sau mai puțin semnificative, de fidelitatea memoriei, retrăiesc un sentiment special, o bucurie numai a mea, care venea din privirea bunicului, dintr-un anume zâmbet al lui, din bunătatea lui. Înaintea cuvintelor și dincolo de ele s-a creat acea unică și fericită complicitate dintre bunic și nepot. O legătură pe care nimic și nimeni n-o poate distruge. Astăzi pot afirma că în inocența și bucuria acelor trăiri copilărești am început să-mi trăiesc povestea.
Pentru mine, Regele Mihai și Regina Ana sunt întruchiparea familiei perfecte. Iubirea și credința le-au dat cheia dezlegării și acceptării celor mai complicate situații cu care s-au confruntat din primele până în ultimele clipe.
Dumnezeu să le dea odihnă și pace în Împărăția Sa.
(Nicolae al României)
